Adevăratele drame nu sunt cele de nivel planetar, statisticile insipide nu prea mai impresionează pe nimeni, adevăratele drame sunt mici, zilnice, sunt meschine și inutile, sunt lipsite de spectaculozitate.

De aceea tragedia unei micuțe sticle de sifon este cu atât mai demnă de simpatiile noastre. Pentru că micuța sticlă e batjocorită constant de PET-urile cu care împarte podeaua unei cămări sucevene.

Plasticatele râd de ea și îi aruncă în față faptul că n-a văzut niciodată un film cu liceeni ameriani la mall, doar diapozitive pe un cearșaf vechi, într-o cameră cu draperiile trase, că Walkman-ul ei are nevoie mereu de baterii noi și că trebuie să-și deruleze casetele cu un creion, total ignorantă față de funcția Shuffle a iPod-urilor. Micuță sticlă de sifon, mult mai stânjenită de când și-a pierdut acoperitoarea din sârmă, ruginită de mult, începe să fie tot mai complexată de faptul nu știe ce-i aia o tabletă electronică, ea întâlnind la viața ei doar tablete de glucoză sau de ciocolată de casă.

Insultele au devenit tot mai acide de când colegele îmbunătățite artificial și-au downloadat aplicația ‘Nu te supăra frate!’ pe tableta lor electronică și îi fac în ciudă cu aceasta și nu numai că n-o cheamă să se joace dar n-o lasă nici măcat să-i atingă touchscreen-ul.

Așa că sărmana sticlă pentru sifon se retrage într-un colț alături de câteva sticle returnabile de cola la litru și un cântar de bucătărie prăfuit, cu care face schimb de timbre sau surprize Turbo și deapănă amintiri despre vremurile în care treceau aproape zilnic printr-un coșuleț cauciucat de Alimentara.