Dorind să ofer o oarecare perspectivă subiectului iminentei islamizări pe care o acuză niște oameni care au auzit că am primit deja vreo duzină de refugiați, am făcut cîteva glume pe Facebook. Că ce altceva să fac? Cînd spune unul o prostie, îmi place să spun o prostie și mai mare, dar similară, că poate-poate își dă seama omul că a spus ceva cretin.

Oamenii ăștia care se tem de “islamizare” sînt aceiași care se duc într’o țară străină și uită limba maternă după două luni

Asta a fost una dintre glume. Mai mult o observație decît o glumă. În fine. Am continuat, că mă încălzisem:

Și încă ceva: agitații ăștia care spun că toți refugiații’s teroriști sînt exact ăia care se supără cel mai tare cînd britanicii spun că toți romînii’s țigani. Bloody hypocrites!

Asta a fost a doua glumă ce dubla ca simplă observație. În fine, abia cu a treia am dat lovitura:

E distractiv să’i vezi pe fraieri cum se tem se islamizare. Ăștia chiar cred că’i atît de ușor să schimbi religia unui popor care, în mare parte, încă n’a putut fi convins că’i mai bine să ai toaleta în casă și nu în fundul curții?

Am zis-o cu tentă ironică, bănuind că majoritatea adepților wc-ului aerat îl păstrează pentru că n-au avut încă posibilitatea sau banii să se cupleze la sistemul de canalizare. Dar NU! Mă aflam într-o gravă eroare. Am descoperit cu nemărginită uimire că fanii defecatului outdoor au convingeri puternice, de nezdruncinat, și că au argumente pe măsură. Pe măsura unei coșmelii improvizate din placaje, scînduri de gard și tăblăraie reorientată profesional:

Mă cutremură gîndul că nu prea poți să convingi o astfel de femeie că e mai curat, mai elegant, mai civilizat, mai orice să ai toaleta confecționată din gresie și porțelan, nu lemne găsite pe jos, o groapă și niște ziare vechi. Cum s-o convingi atunci că amărîții ăia fugiți din calea bombelor nu vin la noi să le violeze pe babele pe care le violează de obicei romînii.

Refugiați într-un ev mediu mintal, apostolii wc-ului separat refuză beneficiile evidente ale modernității, îngroșînd acele statistici care, mă scuzați, ne fac de căcat, plasîndu-ne undeva prin fundul curții europei.

Că o fac pentru că-s rușinați de propriile funcții biologice sau speriați de ele, nici nu mai contează. Atîta timp cît avem mai multe televizoare decît băi interioare, nu o să fim niciodată o destinație rîvnită de refugiați, ci doar o haltă în drumul lor către o lume mai bună.

 —–