De la Jack Lemmon și Walther Matthau n-am mai văzut un cuplu de bătrînei atît de simpatici, asta chiar dacă Al Pacino și Christopher Walken nu se tachinează la pescuit și nu se sabotează reciproc pentru favorurile amoroase ale vreunei vulpițe de vîrsta a treia, ci bagă droguri la greu și merg la c*rve. La ei dinamica este ceva mai incomodă, în baza eternei stinghereli care bîntuie invariabil relația dintre călău și victimă.
Val (Al Pacino)tocmai a terminat de executat 28 de ani de închisoare, pe care i-a îndurat stoic, bărbătește, conform unui cod al onoarei pe care doar samuraii și mafioții îl știu aprecia pe măsură. Doc (Christopher Walken) îl așteaptă la poarta închisorii cu o vorbă bună (you look like shit) și o îmbrățișare incomodă, cei doi fiind prieteni vechi. În aproximativ 24 de ore Doc trebuie însă să-l omoare pe Val, conform ordinelor unui boss căruia Val i-a ucis fiul. Ceea ce urmează este, exprimat în termeni simpliști, un fel de Ferris Bueller‘s Bucket List, pentru că pe măsură ce cei doi își reașează prietenia pe vechea fundație de pe care lunga încarcerare a deturnat-o, trebuie de asemenea să se obișnuiască cu ideea de a ucide (sau a fi ucis de) un prieten foarte bun. Printre ultimele dorințe ale lui Val se numără cîteva fripturi zdravene, o cursă cu o mașină scumpă, o partidă de sex cu o ucraineancă zveltă și să soarbă lacom un parfum de femeieîn timpul unui dans inocent cu o domnișoară necunoscută, într-un bar oarecare.
În ciuda încărcăturii emoționale și psihologice pe care o implică situația delicată în care se află cei doi, întreaga desfășurare are un aer degajat, specific celor care au fost căsătoriți o lungă perioadă de timp, iar peripețiile lor conțin o doză perfectă de nostalgie, umor, cruzime și sentimentalism, toate combinate într-un cocktail delicios pe care-l consumi liniștit pe măsură ce nodul din gît prinde contururi gordiene. Pentru că oricît de natural și de firesc s-ar comporta cei doi în timp ce amînă finalul apoteotic al escapadei lor, povestea lor emană un întreg registru de sentimente reprimate prin fiecare por. Abia ultimele 10 minute oferă ocazia unei descătușări sufletești, împachetînd întreaga aventură într-o fundiță cu forme incerte (motiv pentru care mi-a plăcut atît de mult finalul).. . .
. .
.
