Să inventăm un animal mistic inedit în care să ne oglindim valorile și tradițiile. Mersul său să amintească de viteza unui tren personal, ochii săi să reflecte fidel procentul analfabeților din țară, blana să-i fie curată ca râul și deasă ca pădurea, dinții să-i fie mai periculoși decât naționala de fotbal, iar pe lângă toate astea să mai aibă și aripi puternice precum economia subterană, tentacule negre ca rasismul și o trompă de aspirat fonduri europene. Evident, va fi un animal complex, care se va naște ca o intenție bună și va sfârși în coadă de pește.

Rod al unei mitologii recente, făptura care ar trebui să ne sintetizeze perfect spiritul național va fi un amalgam de contradicții și mofturi fără temei, un monstru lent și țâfnos ale cărui sisteme circulatorii, respiratoare și excretoare vor funcționa cu randament birocratic, un leviatan paradoxal al delăsării și autosuficienței care e capabil de realizări fizice și mintale excepționale în momente complet aleatorii și inutile.

Bestia fantastică pe care ar trebui s-o adoptăm ca simbol național, părerea mea, acesta fiind un nou caz de idee care ar putea fi supergenială sau megastupidă, ar trebui să fie “kafka”. Substantiv comun de genul feminin. O kafkă, două kafke.

Creată după chipul și asemănarea României ca macroorganism, kafka va trebui să fie numai a noastră, să nu o împărțim cu nimeni și să ne concentrăm toate eforturile pentru a o dezvolta armonios.

Dar tare mi-e teamă că, chiar și așa, ne vom petrece majoritatea timpului preocupați de kafka vecinului.