Da, dacă apa de ploaie n-a fost direcționată în mod intenționat de lucrători spre locuința omului înseamnă că cei care au făcut lucrările n-au nici o vină. Cine ar fi putut intui că apa curge la vale pe calea minimei rezistențe? Ei au făcut drumul și gata. Nu e treaba lor dacă toată apa de pe respectivul drum se revarsă în sufrageria vreunui amărît.

Și da, unul dintre vecini nu-l lasă pe omul nostru să-și rezolve singur necazul pentru că, în trecut, acesta ar fi bătut-o pe distinsa lui mamă, fracturîndu-i o mînă. Kharma e, întradevăr, o cutră. În unele comunități, o mînă o spală pe cealaltă. La noi, o mînă o rupe pe cealaltă. Aceeași reciprocitate poate avea efecte pozitive sau efecte negative, depinde de om. Unii întorc obrazul, alții întorc lovitura.

Al doilea vecin, pătruns de același sentiment vindicativ ca primul, are motivații la fel de nobile:

Punctul de vedere al primăriei nu precizează dacă domnul nostru trebuie să-și ceară scuze vacii sau proprietarului. Oricum, se pare că vătămarea vacii a fost destul de gravă încît să producă această ruptură între vecini.

Într-o piesă mai veche, tipul cu voce groasă din R.A.C.L.A. zicea despre răzbunare (care, conform legendei populare, e arma prostului) că:

decît deștept, cu mîinile pe piept încrucișate, 

mai bine fii prost, frate, și stăpînește peste sate

Nu știu cît de mult din sat stăpînesc vecinii omului în cauză, deocamdată mi se pare că nu fac decît să se scalde în mocirlă.
—–