Credeți sau nu, dar unii oameni pot fi foarte afectați de povara bogăției. Și nu mă refer la problemele la coloană cauzate de ridicările repetate ale sacilor cu bani, ci la unele afecțiuni mult mai subtile și mult mai agasante. Mai precis deranjul emoțional și sentimentele de acută inadecvare pe care le pot genera îmbogățirile bruște la oamenii săraci (sic!) cu duhul.

Este o chestie adevărată, legitimă, pe care am fost surprins s-o descopăr zilele acestea, și anume sindromul îmbogățirii rapide (sudden wealth syndrome, în original). Deși sună foarte mult a farsă născocită de un prezentator de radio expirat, chestia asta pare a fi luată în serios din ce în ce mai des de către cei care tocmai au acces în păturile flaușate ale categoriei cunoscute și sub numele de nouveau riche. Descoperită în urmă cu mai bine de zece ani, această maladie este explicată de un terapeut pe unul din marile site-uri medicale ale SUA, aici, în felul următor:  “noii îmbogățiți se simt separați de prieteni și familie. Sunt suspicioși față de consilierii lor de investiții, se tem că copiii lor vor crește răsfățați sau chiar incapacitați de propria lor bogăție. Suferă de o criză de identitate din cauza faptului că la vîrsta de treizecișiceva de ani nu mai trebuie să lucreze deloc”.

Citind cele de mai sus m-a apucat un sentiment brusc de las-o-n pi#!a mă-sii de treabă combinat cu senzația amețitoare de nu există așa ceva, ăștia-s niște fraieri slabi de înger, așa că m-am apucat să aprofundez subiectul, descoperind care sunt în mod oficial simptomele prin care se manifestă această deosebit de gravă tulburare. Permiteți-mi să le analizez pe fiecare în parte:

* te simți inconfortabil de diferit față de prietenii tăi și ți-e frică să le spui cum te-a afectat noul statut social;
– o sugestie de modalitate prin care să le explici tuturor cunoscuților cum te-a afectat noua ta condiție de baștan este închirierea unui taraf de lăutari care să te urmărească în premanență și să cînte despre tine, explicîndu-le ascultătorilor că de acum încolo îi poți băga pe toți în buzunar și că ar trebui să adopte o atitudine mai umilă față de tine dacă vor să profite în vreun fel de noul tău statut.

* bogăția aduce mai multe sentimente de vinovăție decît de plăcere;
– bogăția poate aduce de asemenea și mașini scumpe, sex, vacanțe exotice, bagaboante, sex, droguri, faimă și un număr infinit de excentricități cu care să poți înăbuși sentimentul de vină; se presupune de asemenea că îmbogățirea s-a făcut în condiții legale și nu exploatînd orfani orbi, caz în care sentimentul de vină nu-și are rostul; plus că se cunosc nenumărate cazuri de îmbogățiri ilicite în care persoanele în cauză nu par să aibă nici cea mai mică remușcare (eu, varanul, dorm liniștit);

* în loc să te simți puternic și hotărît, te simți paralizat și neputincios în a te decide cum să-ți cheltuiești banii;
– da, aici tind să le dau dreptate: dacă ești un dobitoc notoriu și nu reușești să-ți găsești inspirația să strici purcoaie de bani într-un mod inedit, parcă nici nu meriți să te bucuri de ei și n-ai decît să stai deprimat în casă ștergîndu-ți mucii în bancnote de 500 de euro; pun pariu că nimeni nu s-a gîndit vreodată că în cazul unei averi spontane n-ar ști pe ce să-și prăpădească banii, de asta e America țara tuturor posibilităților;

* nu mai suporți invidia prietenilor și cunoștințelor, izolîndu-te treptat de ei;
– invidia prietenilor și cunoștințelor este poate printre cele mai importante motive pentru care merită să te îmbogățești, deci argumentul e invalid;

* simți că nu prea meriți banii respectivi și nu-ți vine să crezi că sunt chiar ai tăi;
– cred că se poate trece repede peste sentimentul de incredulitate, pe principiul crede și nu cerceta; la urma urmei, foarte puțini oameni pot spune cu adevărat că merită banii pe care-i primesc în schimbul muncii, în sensul că oricine are capacitatea de a munci mai puțin decît este plătit;

* ți-e frică de faptul că poți să-ți pierzi toți banii și norocul te va părăsi peste noapte.
– există o poveste cu o pisică și un drob de sare, foarte bună și foarte utilă ca și contra-argument în acest caz, cineva ar trebui să o traducă pentru americani.

În final, pot spune cu mîna pe portofel că sindromul îmbogățirii rapide este printre puținele afecțiuni medicale pe care abia aștept să îl contactez. Ceea ce vă doresc și vouă!
. . .
. .
.