Există în romanul Noi al lui Efgheni Zamiatin (nume original Yevgeny Ivanovich Zamyatin) un munte de înțelepciune, din care azi extragem o singură pepită, fără cianuri. Autorul rus de science-fiction a fost cel care i-a inspirat pe unii precum Geroge Orwell, Aldous Huxley, chiar și Kurt Vonnegut, fiind un pioner al operelor anti-utopice. Romanul amintit mai sus i-a apărut mai întîi în engleză, în Statele Unite, apoi în Anglia, într-un jurnal al emigranților ruși, de unde a fost mai apoi adus în Rusia pe post de contrabandă literară, înspre supărarea aparatului de stat rusesc, care i-a interzis publicării orice avînt literar viitor și l-a catalogat drept disident.

Sursă poză, aici

Nu intru în subiectul romanului, dacă sunteți la curent cu ideile din Ferma Animalelor, 1984 sau Brave New World știți deja în mare despre ce este vorba. Eu amintesc doar de unul din cele mai interesante amănunte pe care le-am reținut. Și anume sexul ca obligație civică, ca instrument de represie și opresiune a populației. În carte, partidele de sex sunt programate între membrii societății cu răceala cu care se programează mersul trenurilor, în clădirile total transparente în care trăiesc și în care doar cuibușorul de nebunii se opacizează pe durata îndeplinirii unei simple datorii către Stat. Tocmai de aceea, sexul clandestin este cu atît mai eliberator. Din același motive, sexul programat (ce nu poate fi refuzat), instituționalizat și birocratizat (parcă erau și cartele pt sex, la fel ca cele pt mîncare sau carburant de la noi) este cu atît mai asupritor.

Și aici am vrut să ajung, la sexul ca datorie. Chiar și ca datorie conjugală, el se poate transforma într-o rutină enervantă (am auzit pe la unii, alții). Iar atunci cînd este efectuat ca datorie față de o nebună care te amenință cu un cuțit, e de-a dreptul insuportabil, motiv pentru care deja celebrul taximetrist din Tulcea chiar n-a putut să… dea curs forțatei invitații a uneia dintre clientele sale. Doamna știa sigur că la taximetriști se dau comenzi și a bănuit că îi poate da orice fel de comandă. Povestea completă e aici. Merită citită și doar ca studiu sociologic al unei umanități în declin. E halucinantă, dovadă stă una din mărturiile victimei:

“M-a pus să-i fac sex oral, m-a dus în dormitor, m-a trântit pe pat și după 15 minute de chin, n-am avut nimic în erecție. Atunci i-am cerut iar voie să mă duc la duș, și după aia să facem dragoste cum trebuie. Ea s-a dat jos din pat să pună o manea pe laptop, am fugit spre ușă, am învârtit cheia să ies, dar ea a venit din spate, mi-a dat cu cuțitul, m-a rănit la mână și mi-a dat și în cap” (sublinierile îmi aparțin)

Este o întîmplare pe seama căreia s-a rîs temeinic, întrucît gravitatea violului asupra bărbaților nu e complet conștientizată la noi. Nu există nici măcar un ONG care să militeze pentru asta. Chiar și pe mine m-a pus pe gînduri, iar astfel am ajuns la cartea lui Zamiatin. Care pe lîngă faptul că a fost tăticul literaturii anti-totalitare, s-ar putea să fii fost primul om care să propună ideea de sex fără atașamente, cu mențiunea că el a văzut doar jumătatea goală a paharului. Pe cînd jumatea plină oferă cele mai multe recompense, deși mulți oameni nu-și dau seama de asta. Abia în ultimele 2-3 decenii a luat amploare fenomenul așa-zisei prietenii cu beneficii, a sexului lipsit de complicații emoționale. Bine, pînă la urmă, orice prietenie e una cu beneficii, fie ele sociale, financiare, intelectuale, emoționale, adică pe interes, ca să înțeleagă și maneliștii rătăciți pe aici pe blog. Dar prietenia cu beneficii de ordin erotic este relativ nouă în progresul societății. Să-i urăm succes și la mai mare!
. . .
. .
.