Sătul probabil să-și tot repete balada pentru aceeași Adeline, Richard Clayderman s-a decis într-un mod cu totul neinspirat să-și închine serenadele unor țestoase nefu***e pe cale de dispariție. Probabil pentru a le face dispariția cît mai plăcută, altfel nu-mi explic ce demon artistic l-a posedat să facă așa ceva. “Pentru publicitate” mi se șoptește din spate, dar prefer să nu iau în considerare genul de teorii care pun într-o lumină cinică orice intenție umană cît de cît altruistă.

Concertul privat s-a desfășurat sub cupola și zăbrelele grădinii zoologice din Londra, în speranța că fundalul melodios romantic le va încuraja pe leneșele țesoase să se împerecheze ceva mai energic decît o făceau pînă atunci, adică deloc. Mda, pianistul francez de 59 de ani, autorul unuia dintre cele mai vândute albume din toate timpurile, și-a folosit talentul pentru a îmbia niște reptile apatice să facă sex. Ba chiar a fost bucuros s-o facă, încît aproape că-mi vine să-l acuz de un ușor voyeurism zoofil.

Dar cum de i-a venit o idee atât de genială? Sau cum de-a răspuns la ideee îngrijitorilor? Habar n-am. Nebănuite sunt căile domnului Dick (varianta scurtă a lui Richard). Zice el la un moment dat că a observat că în timp ce exersa acasă la pian cîinele venea să stea lângă el. Asta nu o contest, muzica face bine oricui, chiar și animalelor. Dar cum de s-a ajuns de la un câine căruia îi place pianul la a folosi asta ca afrodiziac pentru țestoase, asta deja mă depășește. Și nu știu nici de ce nu s-a gândit nimeni să folosească un casetofon. Sau un CD. Poate chiar și un mp3-player dacă au bugetul necesar. Poate că țestoasele ar fi fost mai puțin timide dacă pianistul francez n-ar fi fost acolo să caște gura la treaba intimă a animalelor. Am văzut eu și în alte cazuri că dacă le vine pofta de năbădăi, țestoasele se descurcă și singure.