E trist să te gîndești că domnul Sergiu N. n-a făcut atîta rating cu filmele lui timp de mai multe decenii cît a făcut cu o singură moarte pe posturile de știri în doar 3-4 zile. Întreg filmul acestei necrofilii mediatice (asupra căreia n-am rezistat să nu-mi arunc ochiul dintr-o curiozitate morbidă lesne de înțeles) ar putea fi intitulat în mod ironic Cenușăresul. Din cauza scandalului legat de incinerare, o altfel de întoarcere în cenușă, și care a fost de fapt vrerea răposatului. Probabil se temea să nu se întoarcă ca zombi. Anyway…

Ce mi-a plăcut mai mult și mai mult, de fapt singurul lucru care mi-a plăcut, întreaga desfășurare fiind groaznică, a fost declarația unuia dintre… protestatari? Habar n-am cum să-i zic. Unul din oamenii aceia care au huiduit-o pe nevasta iubită a idolului lor, care nu făcea decît să-i urmeze instrucțiunile. Unul din acei oameni care i-ar fi ars pe rug(!) pe cei ce au permis incinerarea. Deși mi-e greu să numesc ‘om’ o ființă care huiduie la o înmormîntare. Oricine ar fi fost înmormîntat. Anyway…

Omul spunea sincer “Dacă un animal te-a slujit cu credință, îl iei și îl îngropi creștinește“. S-ar putea să fii deformat eu puțin formularea, poate chiar să fii exagerat nițel, dar morala rămîne aceeași. În viziunea cetățeanului, S.N. a fost un animal care ne-a slujit credincios și acum ar fi meritat mai mult. Păi nu?

Păi se poate să nu te îndrăgostești nebunește de pitorescul romînesc? Cum să nu-ți iubești cu patos semenii cînd vezi așa ceva? În primul rînd că un om a fost capabil de un asemenea raționament, greșit pe mai multe nivele decît pot eu enumera acum. Apoi, că cineva l-a filmat și i-a luat declarația ca fiind de bun-simț și nu și-a dat seama că e o dobitocenie (comparația cu animalul e o dobitocenie, get it?) și l-a dat pe post fără nici o mustrare a conștiinței. În ultimul rînd, că există sute de mii de suflete pierdute care realmente atîrnă ca vițelul de țîța vacii de orice inepție spusă de orice inept în talk-show-urile televiziunilor breaking-news-iste. Dacă SUA e țara tuturor posibilităților, Romînia e țara tuturor penibilităților (marcă înregistrată).

Pentru asta ne place aici. Pentru că ne place să ne deplîngem condiția precară și țara asta ne oferă toate condițiile pentru a fi veșnic nemulțumiți. Pentru că ne plac certurile, filmele de capă și sfadă, ne place să ne dăm toți cu părerea de parcă am fi singurii care au dreptate și de parcă asta ar conta la ceva. Pentru că înflorim în conflicte mărunte, fără miză, și în mizerii aiuristice. Pentru că undeva în subconștientul colectiv suntem ferm convinși că merităm rahatul constant în care ne zbatem, pentru că nu mai suntem de mult un popor decent. Anyway…

Uite de asta elefanții se duc să moară singuri, într-un loc ferit, unde să nu-i vadă nimeni. Elefanții sunt inteligenți. Și drăguți. Poftim o poză faină cu niște elefanți. Elefanții sunt mai buni ca noi.