Roton și Poliția Română au bătut palma și au încropit pe genunchi o campanie socială în care JerryCo (cine-o mai fi și ăsta) și Gabriel Cotabiță le explică muzical femeilor că nu-i ok să se lase agresate la modul fizic. Că violența asupra femeilor e nașpa, orice ar zice Cristi Dorombach. Femeile sînt îndemnate să fugă tocmai de Cotabiță, această reclamă ambulantă pentru antiperspirante, pentru că pe ele sigur nu le-ar fi dus capul să se gîndească singure la asta. Și nici n-ar fi putut s-o spună cu gurițele lor, sau s-o cînte, că e text greu și poate nu țin minte toate versurile, de aceea trebuie să le poarte în barțe de parcă ne-ar îndemna să facem cel mai incomod karaoke ever.

Campania, zic eu, ar fi avut un impact mult mai puternic dacă solistă ar fi fost Alexandra Stan, înțelegeți voi unde bat cu asta. Sau se putea face un foarte frumos cover la piesa aia cu “Pleacă / mîine o să-mi treacă / durerea…“.

Intenția e grozavă, nu zic, dar execuția lasă se dorit. De ce trebuie să fugă, de ce nu pot simplu să plece? Fuga e rușionasă, deși sănătoasă, plecatul e o alegere. Una pe care-o faci voluntar și premeditat, pentru binele tău, fuga fiindu-ți impusă. S-a înțeles ce vreau să zic sau îmi bat aiurea tastatura ca să priceapă internetul?

Titlul piesei e scris Rdk-te și fugi, pesemne e adresat exclusiv adolescentelor generației crescute cu Messenger și Twitter. Clipul e neinspirat, fiind doar o variație seacă a unei scene din filmul Love actually, aia în care un trist o curtează pe iubita celui mai bun prieten al său cu un monolog mut scris pe pancarte. Versurile au toată complexitatea unei pungi cu pufuleți. Amatorismul e cam bătător la ochi. Presimt că piesa nu o să bată nici un fel de record de vizualizări sau difuzări.

A plâns, a blestemat,
Răzbunare și-a jurat
Ura sufletul i-a luat
Mintea i-a-ntunecat
N-a vrut să mai iubească
Numai să îl prostească

Nu vreau să pară că mă bat cu pumnii poetici în piept, dar aș putea compune ceva mai bun și dacă ar trebui s-o fac după ce tocmai mi-am executat singur o lobotomie cu fiare vechi găsite prin gunoi. Beat fiind. Și nu vreau nici să pară că-mi bat joc de întregul demers al oamenilor. Intenția e bună, poți pava un drum național cu ea, dar rezultatul e mediocru în cel mai bun caz. Intenția și rezultatul se cam lovesc cap în cap, dacă îți bați puțin capul să analizezi materialul. Nimic din ce se vede în clip nu e încurajator pentru femei. Vedetele par resemnate în multe dintre ipostaze. Mîhnite. Spăsite. Oricum, dar numai încrezătoare în forțele proprii nu.

Mișcarea feministă de la noi, aia de care ziceam că funcționează pe principiul “Busturile nu se discută”, pare că bate pasul pe loc. Asta cînd nu bate în retragere. O piesă ca asta strică tot reușește să construiască una ca “Îți arăt că pot”, care chiar e despre cum să nu te dai bătut.

Ceea ce vreau să se rețină, și sper că nu mi-am bătut gura degeaba, ca să zic așa, e că-i aiurea să le învețe JerryCo și Cotabiță pe femei că trebuie să le țină piept bărbaților. Cînd vine vorba de voce ți interpretare, oricare dintre cîntărețele din videoclip îi bate la fundul gol pe ăștia doi. Poate că nu și Andreea Antonescu, dar restul da. Dacă făceau piesa singure, fără ajutorul acestor doi pufuleți, mesajul era transmis mult mai bine.

Lucrurile astea trebuiau spuse acum, fierul se bate cînd e cald. Eu am încercat să mă fac înțeles cît de bine am putut. Dacă nu mi-a ieșit, mă dau bătut.
—–