Vreau să știu cine-s agramații ăia care tot lasă “i”-urile nepunctate, de trebuie mereu să vină cineva să pună punctul pe “i”. Nu de alta, dar de multe ori eu sunt cel care trebuie să-și ia din timpul personal și să pună punctul pe “i” și, sincer să fiu, mi se pare deranjant, că poate am și eu alte treburi, mai importante.
Cât de greu poate fi să pui un punct? Mai ales în condițiile în care aproape tot ce se scrie în ziua de azi (pesemne că nimeni nu scrie în noaptea de azi) se scrie din tastatură, unde punctele sunt incluse. Mai puțin în cazul majusculei “I”, la care oricum nu ai putea să-i pui punct, deși n-ar fi o idee rea, pentru că de multe ori se întâmplă să o confunzi cu un “L” mic.
Și de ce se lasă doar “i”-urile fără punct? De ce toate celelalte litere se scriu corect, dar numai sărmanul “i” rămâne descoperit? Cum se face că absolut toată lumea, oricât de bătută în cap, e în stare să pună punctul pe “j”, căciula pe “ă” sau virgula sub “ț”, dar sunt total incapabili să pună un amărât de punct pe “i”.
Asta mă frământă pe mine și-mi strică somnul de frumusețe. Dacă aveți un răspuns cu care să mă lămuriți, bine. Dacă nu, la fel de bine, pentru că acesta e genul de discuție la care chiar vreau să-i pun punct.
Nu seamana deloc cu un ”i”.
Seamana cu o inimioara.
E un ”i” stilizat, nu?
Pentru că punctul nu are “i”.(punct)