“Guvernul Elveției a recomandat autorităților locale din fiecare canton să oblige prostituatele să întocmească un plan de afaceri.” informație via ziare.com
Frankly my dear, era și cazul. Pentru că deși este unanim acceptată ca fiind cea mai veche meserie din lume (eu zic că cele de vînător sau culegător sunt mai vechi, dar ce știu eu) prostituția n-a mai fost supusă de multă vreme unor schimbări majore de paradigmă. Practic, de secole încoace serviciile sexuale se scaldă într-o monotonie administrativă ferită de variațiuni. Iar Elveția nu e cu nimic diferită față de alte țări, cu singura excepție că acolo prostituția e legală. Dar nu destul de bine organizată, se pare.
Pînă aici! Elvețienii se dezmorțesc din neutralitatea lor caracteristică și pun piciorul în pragul bordelului. Orice activitate economică, deci implicit prostituatul, trebuie făcută cu maxim de profesionalism și rigurozitate. Iar primul pas în demararea unui biznis e planul de afaceri. Care, conform minunaților elvețieni, nu trebuie să fie foarte detaliat, dar trebuie să conțină cifra de afaceri, numărul de clienți pe zi și tariful.
Ca în orice fel de afacere, și în cazul sexului contra-cost estimările încasărilor viitoare pot fi excesiv de ambițioase, în baza unei aprecieri de sine eronate a prestatorului de servicii. Sau dimpotrivă, se poate exagera cu modestia. Acesta ar fi unul dintre neajunsuri. Altul ar fi faptul că prostituția e un domeniu în care apar modele mai noi și mai performante mai des decît în cazul smartphone-urilor. Plus că nu e genul de meserie de pe urma căreia să beneficiezi de o pensie liniștitoare. Intervalul de activitate este relativ limitat, dar intens, similar parcursului unui fotbalist prin ligile profesioniste. Dar măcar la fotbal te poți refugia oricînd într-un post de antrenor. Și ce se întîmplă în cazul în care PFA-ul erotic nu și-a atins cota estimată?
O altă problemă care s-ar putea ridica ar fi inflexibilitatea prestatorilor sexuali față de recent impusa piedică birocratică (fie ei prestatori de genul feminin sau masculin, e irelevant) și migrația lor către alternativa organizatorică mai puțin legală, adică adăpostirea sub tutelajul unui proxenet. O soluție ar fi un barter reciproc avantajos cu un contabil sau alt gen de economist, cineva care să știe să structureze în pagină o analiză S.W.O.T.
Exemplul de mai jos este fabulatoriu și are un scop exclusiv demonstrativ:
Strength (punct forte): disponibilitate pentru abordări non-convenționale și grupuri
Weakness (punct slab): repertoriu relativ limitat de poziții și rezistență tot mai scăzută la eforturi susținute
Opportunity (oportunități): posibilitatea nișării în zona consumatorilor de fetișuri
Threats (amenințări): impactul stresului fizic asupra produsului finit și concurența acerbă din partea modelelor nou apărute pe piață
Habar n-am cum poate un plan de afaceri să afecteze calitatea produsului finit, habar n-am de ce vor elvețienii estimări avansate cu privire la consumul de sex (deși înțeleg de ce ar fi preocupați de tarif), habar n-am de ce vor să complice acest minunat deși efemer contact uman cu hîrțogărie inutilă. Plus că în felul acesta se risipește orice urmă se spontaneitate, se mecanicizează una dintre cele mai plăcute experiențe umane.
Și chiar nu mai era nevoie de încă o situație în care happy-end-ul personal să depindă de niște funcționari publici.
. . .
. .
.