Context: pentru că unul dintre elevi a fost rău la ora de limba română, profesorul i-a obligat pe toți să învețe patru poezii, amenințându-i că le dă nota 4 dacă nu le știu pe toate. Toți au fost pedepsiți pentru acțiunile unuia, pentru că așa e logic, nu să-i scazi nota la purtare elementului perturbator (expresia comunistă e intenționată), ci să-i faultezi pe toți, în mod egal.

Apropo, cum calculezi media la materia Purtare dacă nu se dau note? Ce înseamnă “medie”? Aș fi întrebat proful de matematică, dar nu se poate conta pe el. E genul de dascăl care anunță că dă lucrare de control dintr-o chestie, iar la lucrare introduce probleme noi, nemaiîntâlnite, ca să le testeze vigilența elevilor. Asta e ca și cum te-ai pregăti pentru un maraton prin oraș, iar când ai ajunge la linia de start ai afla că trebuie să alergi peste dealuri și munți, în afara orașului.

A doua zi, copiii care nu au știut pe dinafară cele 4 poeme au luat nota 4. Cei care le-au știut au fost cruțați. Toți au fost obligați să învețe ca pedeapsă, pentru că așa se face cu copiii, le modelezi personalitatea cu bastonul fricii și îi forțezi să ingurgiteze texte pe care nu le înțeleg de parcă ar fi niște gâște la care vrei să le umfli ficatul cu cunoaștere.

Glumeam spunându-i copilului să-și imagineze că poeziile sunt cântate de Smiley, ca să-i fie mai ușor să le țină minte. A zis că nu funcționează așa, că melodiile lui Smiley le înțelege, în timp ce poeziile sunt prea criptice ca să le descifreze singur, fără ajutor din partea unui adult specializat în metafore, inversiuni poetice și cuvinte din secolul XIX.

Tot a doua zi, în timp ce profesorul de limba română evalua calitățile de magnetofon ale copiilor, unul dintre ei a făcut iar gălăgie. Profesorul, consecvent, a aplicat aceeași pedeapsă colectivă. I-a pus pe toți să învețe PE DE ROST, mașinal, poezia “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Din nou, i-a pedepsit pe toți pentru greșeala unuia. Că așa se face peste tot, când un angajat o dă în bară, sunt penalizați toți, inclusiv cei performanți.

Pentru un copil de clasa a șasea, poezia asta uberpatriotică e, la prima vedere, inaccesibilă, dacă nu chiar imposibilă. Poftim un extras, pentru lămurire:

“Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge dușman fumegând,
Și deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând”

Pe scurt, e despre cum țara noastră e cea mai tare. Copilul nu a înțeles acest aspect, pentru că a vizitat deja vreo zece țări mai dezvoltate și mai dulci decât a noastră. Deci n-a rezonat cu ce-a vrut să spună autorul.

I-am explicat că, în contextul global actual, în care poți să treci zeci de granițe doar cu buletinul și diferențele dintre culturi se estompează, mesajul poeziei e arhaic. Apoi i-am explicat ce înseamnă “arhaic” și “a estompa”.

Copilul a înțeles că poezia nu mai e actuală. Copilul e milenial, e cetățean global, copilul a văzut filme tailandeze și italiene la TIFF, și-a cumpărat singură jucării dintr-un mall din Germania, are Netflix cu seriale americane și iPhone făcut în China, strânge bani mărunți în pușculiță pentru a merge la restaurantul indian și are mai multe ștampile în pașaport decât ani de viață.

Copilul a înțeles cât de greșită e abordarea profesorului, cât de stupid e să-i pedepsești pe mulți pentru abaterea unuia, cât de nefondat e patriotismul și cât de învechit e mesajul poeziei, dar copilul nici nu a vrut să ia nota 4, așa că a pierdut un ceas din viață ca să memoreze cuvinte care nu-i transmit nimic, precum:

“Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ți vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.”

Pe lângă proful de română, cu învățarea lui mecanică, și cel de matematică, care dă teste cu obstacole surpriză, mai sunt destui educatori care manifestă un exces de zel greu de înțeles, cum sunt cei care dau teme pentru acasă la muzică, desen sau educație tehnologică sau cel care face istorie la ora de educație civică, astfel încât copiii știu ce munceau dacii dar nu știu cum să se comporte în societate, și mulți alții.

Nu știu, dar nu mi se pare firesc ca un copil de 11 ani să lucreze cât un adult angajat. Cinci ore la școală + trei ore de teme și învățat = opt ore. Copilul lucrează cu normă întreagă. În aceste condiții, ar trebui să primească salariu.

Foto: South Park