Poftiți la iGheasmă

“Infernul sunt ceilalți”  Sartre

Oamenii, în general, se împart în două categorii: fraieri care stau la coadă la iPhone și fraieri care stau la coadă la moaște. Restul constituie o cantitate neglijabilă, dar de o calitate indiscutabilă. Sper să ne întîlnim cu toții acolo!

În ceea ce privește ascensiunea vertiginoasă și încetățenirea în obicei a spiritului gregar, două mari trenduri și-au făcut apariția în peisajul socio-cultural al contemporaneității recente. Ambele implică statul la coadă.

Pe primul loc, campion din prisma avantajului cantitativ, se află avîntul scheleto-religios, și anume supliciul tembel, dar auto-impus, de a petrece zeci de ore în interiorul unor cozi incomode, căznindu-te să ajungi să pupi sticla de deasupra unui mănunchi de fosile în speranța unui bonus spiritual. Iașiul, de exemplu, se așteaptă anul acesta la jumate de milion de pelerini care să îndoaie genunchii și spinarea în fața presupuselor cioante ale Sfintei Parascheva. Futilitatea demersului eludează parcă toate meandrele concretului de ordin logic, ba chiar și bunul simț cade strivit în picioare după ce răbdarea robilor lui Dumnezeu se evaporă în neant ca fumul de cădelniță în bolta pictată a mănăstirii și credincioșii ajung să se îmbrîncească între ei ca tot atîtea vite în drum spre cuțitele abatorului.

Da, vorbesc despre îmbulzeala la pupatul de moaște. Sau la praznice. Sau la hramuri. Sau la aghesmuiri. Sau la sfințiri de un fel sau altul. Sau la orice fel de pomeni divine împărțite de slujbașii Domnului. Ai domnului Daniel, întîi CEO al BOR și cel mai preafericit dintre pămînteni. Iisus s-ar răsuci în mormîntul lui gol văzînd cum toate învățăturile lui sunt ori răstălmăcite, ori ignorate, și că tocmai cei pentru care și-a dat viața au atîta toleranță față de aproapele lor cît a avut Cain față de Abel.

Se pornește eronat de la ideea că spiritul divin nu te pătrunde decît dacă ai rezervat un loc ultra-central, preferabil la loja VIP, și că poți fi de-a dreptul ignorat de divinitate dacă ai prins loc doar în ultimul rînd din peluză. Atotvăzător și Atotștiutor, Cel de Sus îi poate totuși scăpa din vedere pe cei ce n-au prins loc în dansul halucinant al caravanei de creștini, sau cel puțin așa par să creadă toți cei angrenați în efuziunea evlavioasă a șirului compact de enoriași. Se ignoră cu maximă indiferență modul exclusiv interior prin care se manifestă adevăratul sentiment religios, preferîndu-se palpabilitatea icoanei aurite.

foto via internetnews.com

În a doua categorie stau înghesuindu-se cei care se închină la blugii și helanca neagră a mesianicului Steve Jobs, cel care a reușit să ambaleze în panglici scumpe ideile și munca altor oameni, monopolizînd întreg meritul și întreaga glorie, așa cum bine îi șade unui semi-zeu al modernității. Adepții appleismului îmi par chiar mai dobitoci decît cei ai fosilismului, fiind strașnic îndoctrinați în ciuda studiilor superioare și a veniturilor peste medie, ba chiar ahtiați după chipul cioplit în titan al logo-ului cu fruct mușcat (mărul mușcat fiind însăși simbolul căderii din Rai). Nu înțeleg cum se poate să stai atît de mult la coadă pentru a da o cîrcă de bani pe un model de gadget doar puțin diferit de cel pe care-l ai deja și nu înțeleg ce vid sentimental trebuie să te posede ca să crezi că un telefon îți poate potența în orice fel carisma sau capitalul de simpatie. Sau că te face mai interesant sau mai smart sau mai adaptat vieții în general.

Și pentru că trăim într-un univers în expansiune dar pe o planetă care devine din ce în ce mai neîncăpătoare, fiind în deplină concordanță cu multifuncționalitatea mult căutată în toate domeniile, iată că s-a gîndit cineva că cele două mulțimi de fraieri mai sus amintite s-ar putea intersecta și da naștere unei a treia mulțimi, mai de nișă, așa. Astfel, mănăstirea Curtea de Argeș lansează o aplicație cu rugăciuni pentru iPod și iPhone, oferind oamenilor posibilitatea de a purta cu ei în permanență codul binar al unor rugăciuni, psalmi și acatiste, ba chiar și un planificator cu alarmă, al cărui ringtone probabil imită îndeaproape sunetul de toacă.

Vedeți cum se pot îndrepta toate relele din lume doar gîdilind cu buricele degetelor ecranul tactil al unui telefon? Cum, nu vedeți? Nici eu. Dar văd cum mai poți face un ban cinstit spovedind păcătoși via bluetooth sau scriind pomelnice în spațiul a maxim 140 de caractere.

Singurul neajuns la aplicației este că, deocamdată, n-o poți folosi pentru a downloada iGheasmă.
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.