Gândurile mari îți vin la duș. Mintea cuplează pe pilot automat, corpul reușind să îndeplinească singur ritualul îmbăierii prin mișcări pe care le-a repetat de mii de ori. Relaxat, creierul poate să piardă timpul uitându-se pe geam și ghicind obiecte și animale în formele norilor, poate să fugă rapid până în spate și să ciupească de fund o stewardesă sau poate să se coboare lin într-o contemplare profundă a marilor întrebări existențiale. Cum a apărut universul? Există viață după moarte? Se poate murdări un săpun?

Da, cred că da. Săpunul se poate murdări. Sună oximoronic, ca un orgasm de natură nonsexuală, dar se poate întâlni în unele băi. Ori e plin de fire de păr – iar despre firele de păr se știe că, dacă nu sunt ale tale, sunt întotdeauna murdare -, ori a fost scăpat pe jos și s-a umplut de nisip, praf, pene de gâscă sau alte mizerii mici pe care n-ai reușit să le mături din curtea în care te speli la lighean.

Orgasmele de natură nonsexuală, că tot am pomenit de ele, sunt senzații extracopulative, experiențe incredibil de plăcute ce nu provin din stimularea organelor reproducătoare. O bere rece la terasă după o zi lungă de vară muncită pe câmp sau în subordinea unui șef tâmpit. Strecuratul corpului proaspăt îmbăiat într-o pereche de pijamale noi și apoi în patul peste care s-au pus așternuturi curate, înainte să te uiți la serialul preferat. Momentul acela în care îi spui lui Dobby să-ți aducă mingea și vezi că înțelege, se uită prin cameră după ea și, când o vede, se grăbește să ți-o aducă. Toate acestea sunt, pentru mine, orgasme nonsexuale.

Atenție! Nu orice situație de genul celor enumerate mai sus e automat orgasmică, așa cum nu orice partidă de sex e încununată întotdeauna cu un climax zguduitor. Berea poate să-ți pice rău, așternuturile să te lase rece, Dobby poate să ia mingea și să fugă cu ea sub masă s-o ronțăie singur. Din fericire, există proverbiala excepție care confirmă regula, adică o serie fericită de evenimente care livrează întotdeauna un orgasm nonsexual.

Vorbesc, evident, doar despre mine. Habar n-am ce le gâdilă altora punctul G (acea concentrație mică de terminații nervoase situată între punctele F și H).

Momentul acela în care scap ceva din mână și, în clipa imediat următoare, grație unor reflexe de panteră și a unei coordonări de gimnast, prind acel ceva când încă e în aer, ei bine, acel moment e orgasmic de fiecare dată. Orice aș avea în mână, oricând și oriunde, pentru mine e la fel de minunat. Dacă scap obiectul și îl prind înainte să atingă podeaua, mai ales dacă obiectul e unul casant și spargerea lui ar necesita implicarea aspiratorului, sunt în al nouălea cer, ciupind fundul unei stewardese în carlinga unui avion plin cu plăceri vinovate.

Ceea ce face acest orgasm nonsexual mai puternic decât toate celelalte e imposibilitatea de a-l simula. Îl trăiesc spontan sau nu-l trăiesc deloc. Nu știu niciodată când urmează să scap ceva din mână. Nu pot niciodată să-l păcălesc prefăcându-mă că scap un obiect, ca apoi să intervin salutar și să-l prind din zbor. Pur și simplu, nu e același lucru. De asemenea, raritatea îi crește valoarea. Orgasmul nonsexual e diferit de cele sexuale, pe care poți să le ai în cascadă. E mai gingaș, mai timid. E un orgasm cu nevoi speciale.

Mai răruț e mai drăguț. Nu sunt într-atât de neîndemânatic încât să-mi pice lucruri din mână în fiecare zi. Dacă aș fi atât de bleg, n-aș mai fi în stare să prind din aer chestiile care-mi pică. Adio orgasme nonsexuale! Norocul meu e că nu-s nici foarte atent, așa că, din când în când, mi se aliniază astrele în așa fel încât le pot uni cu o liniuță continuă care să formeze cuvântul orgasm și înhaț cu maximă satisfacție obiectul pe care tocmai l-am scăpat din mână. Juisez sufletește și apoi intru la duș, să mă spăl, dar și pentru că mai am nevoie de răspunsuri la întrebările despre univers și moarte.

Poza e de aici