Localurile care anunță că își rezervă dreptul de a-și selecta clientela nu par să își exercite niciodată acest drept. Declară că își selectează atent clientela, dar nu par să aibă o clientelă – ca să zic așa – selectă. Cele mai dubioase personaje le găsești tocmai în barurile care pun acest mesaj pe ușă. Scris, de cele mai multe ori, de mână. Șansele să dai peste un astfel de local cresc exponențial pe măsură ce te apropii de gară. Paradoxal, oamenii care beau în birturile din jurul gării nu sunt călători sau navetiști care așteaptă trenul. Sunt acolo să stea, nu să plece.

Apropo de personaje dubioase. Hainele pe care le port prin casă – largi, decolorate, rupte, mânjite cu mâncare și al naibii de comode – mă fac să arat ca un homeless. Presupun că nu-s singurul care stă în casă îmbrăcat ca un om fără adăpost. Plimbându-l pe Dobby, arăt ca un homeless care a s-a pricopsit cumva cu câinele unei pițipoance, unul care a fost părăsit într-o pădure de la marginea orașului pentru că nu a reușit să adune destui followeri pe contul de Instagram al stăpânei. Dobby e fix genul acela de câine de poșetă. Simpatic, dar prostuț.

Dobby latră la biciclete, triciclete și role. Nu pare să înțeleagă roțile. Din acest motiv, îl trag într-o parte când trece pe lângă noi cineva pe roți. E gălăgios, în ciuda staturii sale mimale, și oamenii se sperie de el. Apoi îl văd cât e de mic și îi pufnește râsul, dar încerc să evit sperietura aia inițială, așa că ocolesc toate roțile care ar putea să-l declanșeze. Problema e că fac la fel și când ne intersectăm cu cineva aflat într-un scaun rulant, iar asta poate părea ciudat de la distanță. Fără să cunoști contextul, ai putea rămâne cu impresia că nu vreau să-mi las câinele să se apropie de o persoană cu dizabilități. De fapt, câinele latră la toate roțile, fără discriminare.

Apropo de animale proaste. Dinozaurii au dispărut pentru că erau leneși. Erau genul de ființe comode care stăteau și așteptau să pice din cer. Și și-au dorit-o atât de mult încât universul a conspirat și le-a îndeplinit dorința. Până la urmă, a picat din cer.

Ierbosofia de azi: Dacă un lucru e al dracului de bun, poți spune despre el că e “dumnezeiesc”.