Navigînd prin pletora de seriale disponibile pe vîplei am dat peste un titlu interesant, motiv pentru care m-am apucat să-l vizionez cu cel mai profesional interes. După primele două episoade, seria documentară The Dark Side of Porn m-a convins pe deplin că este cel mai bun lucru care mi se putea întîmpla într-un weekend de altfel mult prea liniștit.

În urma unor click-uri foarte neinspirate mi-am dat singur seama că industria porno dispune de unele cotloane atît de întunecate că nici diavolul nu s-ar avînta prin ele fără lanternă. Dar ceea ce mi-a fost dat să văd acum mi-a depășit chiar și cele mai macabre speculații.

Primul episod abordează un fel de pandemie de hiv/sida care era să paralizeze întreaga industrie porno (destul de interesant, e ca varianta sexuală a filmului Contagion), dar în același tip ne arată unele dedesubturi ale unui gen specific de pornoșag, numit de ei gonzo porn, un fel de coșmaruri pseudo-erotice uber-violente și mega-grotești ce ar îngrozi majoritatea privitorilor. Acolo am avut ocazia să văd niște fătuci foarte pasionale față de meseria lor, cărora le plăcea faptul că filmele porno le oferă ocazia să joace de fiecare dată roluri diferite (nu prea, zic eu, dar nici n-aș vrea să mă contrazic cu genul de persoană care a spus că preferă 2 penisuri în fund decît să se sărute cu cineva în film). Și cu asta am cam rezumat primul episod. Vă reamintesc că e vorba de un documentar, deci nu e niciodată explicit sau vulgar, e doar brutal de realist, chestie pe care am putut-o aprecia “cum se cuvine” doar în al doilea episod.

Avînd numele de The diary of a porn virgin, acesta urmărește traiectoria a trei persoane care încearcă să penetreze (sic!) domeniul filmelor porno. Una este o doamnă de 38 de ani, căsătorită și avînd în palmares un copil de 12 ani. Vrea să se reorienteze profesional și are tot sprijinul din partea soțului ei, precum și un entuziasm naiv, vecin cu halucinația. Habar n-are în ce se implică și pe măsură ce se adîncește în tenebrele sexului contra-cost descoperă că nu-i foarte bună la asta, ba nici nu-i prea place. Refuză analul și e extrem de stingheră la scenele lesbi, descalificîndu-se automat din calea multor oportunități. Treptat se resemnează, chestie care-i tare trist de urmărit, dar totuși captivant cumva. Plus că nu-i tocmai ceea ce unii ar numi prospătură. Nu-i nici de lepădat, dar în final ceea ce contează e atitudinea, iar ea nu s-a putut oferi trup și suflet acestei meserii. Trupul ca trupul, a mai lăsat de la ea, dar sufletul i s-a dovedit a fi destul de rigid.

Alta e o tînără mulatră asiatică de confesiune musulmană. Alegerea ei e un fel răscoală împotriva rigorilor impuse acasă. De la purtat hijab și pînă la web-porn în care face pipi pe ea înspre deliciul urino-entuziaștilor nu e decît un pas. Este printre puținele fete de etnie minoritară din industria porno-erotică a marii britanii așa că își ocupă cu succes nișa și se bucură de… aprecieri ferme, ca să folosesc un eufemism. Happy-end pentru micuța noastră, cu finalizare pe piept (știați că: atunci cînd finalizarea se face pe partea superioară a pieptului și gît, acțiunea poartă numele de șirag de mărgele, din motive evidente).

Dar de departe partea mea preferată este cea în care se face un casting pentru rolul masculin dintr-un film porno. Conform unui expert din domeniu, doar 1 din 15 candidați masculini ajung să facă asta la modul profesionist. Iar cei care eșuează o fac atît de lamentabil că n-are cum să nu-ți placă de ei. Cu niște mutrișoare triste de copii care tocmai au aflat că nu există Moș Crăciun, tinerii britanici își frămîntau ștomeleagul ce refuza să se învîrtoșeze în lumina reflectoarelor, părînd că ar dori cu tot dinadinsul să intre efectiv în pămînt de rușine. O rușine flască, dureros de bleagă, mîndria fiind organul care se vindecă cel mai greu. Nu-i tocmai un moment plăcut cînd asta se întîmplă în intimitatea unui dormitor, iar secretul rămîne între cei doi în cauză, dar cînd te vede o întreagă echipă tehnică plus un set de documentariști plus mii de telespectatori, rana e cu atît mai adîncă.

Cam tot serialul pare dominat de un grotesc nu tocmai evident, cel puțin așa l-am perceput eu, dar pe motiv de curiozitate morbidă nu m-am putut răbda să nu mă uit. Ba chiar să-l și recomand altora.
. . .
. .
.