Two wrongs don’t make a right. Adică două prostii nu se anulează reciproc. Dar în unele cazuri, excepționale prin excelență și de o raritate vecină cu inexistența, ele se pot completa într-o asemenea măsură încît rezultatul să fie unul eminamente pozitiv. Nu ridicați din sprîncene, am să mă explic, dar cu ajutorul unei povestiri.
Un ghinion năpraznic s-a abătut asupra unui chinez oarecare, pe nume Jian Feng, undeva prin nordul aglomeratei Chine. După ce romanța care s-a înfiripat între el și o incredibil de frumoasă conațională s-a concretizat într-o ceremonie nupțială (cu sau fără dansul pinguinului, nu știm) și o binecuvîntată sarcină, Feng s-a gîndit în mod eronat că era stăpînul lumii și că nimic nu-i putea merge rău. Ceea ce nu știa el este că tocmai atunci cînd te crezi invincibil, proniei divine îi place să-ți aplice cele mai crunte corecții atitudinale.
Într-un fel avea dreptate, adică o ducea bine. Avusese norocul să nu se fi născut în Coreea de Nord, unde chiar zilele trecute un înalt oficial a fost executat cu tunul(!!!) pentru că îndrăznise să consume alcool la mai puțin de 100 de zile de la moartea liderului suprem Kim Jong-Il, cel despre care se spunea că este nemuritor și că poate controla vremea. Culmea, dictatorul a murit, iar la înmormîntarea lui a plouat.
Foarte sigur pe calitatea superioară a materialului său genetic și la fel de încrezător în faptul că așchia nu avea să sară departe de trunchiul atrăgător și bine întreținut al soției sale, Feng a fost neplăcut surprins să constate că se pricopsise cu un prunc urît, o fetiță hidoasă ca ziua de muncă, dar nu oricare zi, ci lunea, o zi pe care chiar nimeni n-o place. Deci, urîtă progenitură, chiar respingătoare, dacă se poate spune așa ceva despre bebeluși.
Gîndul i-a fugit instantaneu la o infidelitate a consoartei, singura explicație credibilă întrucît teoriile lui Darwin nu suportă excepții. Testul ADN a eliminat posibilitatea înșelăciunii, dar investigații mai amănunțite aveau să descopere un cu totul alt fel de înșelăciune. Înainte ca cei doi să se cunoască, iubita lui soție trecuse prin operații estetice în valoare de aprox. 100.000 de dolari, sumă care transformă lejer oric broscoi în prinț, cu ceva bani mărunți rămași și pentru niște țoale noi.
Adînc rănit în orgoliu, cu încrederea lezată și masculinitatea știrbită, Feng și-a dat în judecată propria soție pentru prefăcătorie. Și a cîștigat, primind o despăgubire de 120.000 de dolari. Doamna Feng a ales să nu răspundă în același mod mișelesc și nu l-a dat în judecată pe soț pentru josnicie. Fetița n-a zis nimic, oricum fiind așa urîtă n-ar fi băgat-o nimeni în seamă.
Acesta este doar unul din cele două rele care pot da naștere unui lucru bun, spre deosebire de doamna Feng, care a dat naștere unei mici monstruozități. Al doilea rău vine direct din mama Rusie, un stat aproape la fel de roșu precum China, deci cumva înfrățit. Acolo, tot într-o zonă nordică, un ONG a înființat un fel de cutie metalică în care oamenii care nu vor să-și păstreze copiii pot să-i abandoneze în mod legal, anonim, fără nici o altă explicație, retezînd pe veci cordonul ombilical afectiv dintre părinte și copil. Ideea nu e originală, e inspirată din unele țări Europene care au deja asemenea sisteme de reciclare a nedoriților.
Cutia (ne)milei a fost sfințită chiar și de un preot ortodox, care a lăudat inițiativa, sătul probabil să tot măture copii mici de pe treptele bisericilor și catedralelor unde sunt abandonați de obicei, mai ales că rușii nu au condițiile geografice pentru a lansa bebelușii nedoriți pe apă în jos într-un coș de nuiele, ca pe Moise. Autoritățile o consideră o idee foarte bună, o insulă de protecție a micuților, o alternativă la modurile clasice prin care copiii nedoriți erau debarasați. Chinezul Feng ar fi considerat-o probabil o șansă pentru un nou început, pentru o nouă încercare alături de o soție nemodificată chirurgical. Eu încă nu știu ce să cred.
Acestea fiind spuse, devine tot mai clar faptul că frumusețea interioară este un mit.