La cât de des e luat în deșert numele Domnului în zilele noastre, era inevitabil ca într-un final să nu fie uitat acolo dintr-o regretabilă neglijență. Nu se știe cine exact a fost responsabilul, datorită numărului imens de posibili suspecți, numele Domnului fiind luat în deșert de credincioși, atei și agnostici deopotrivă, fie dintr-un derapaj sacerdotal fie pentru că uneori e imposibil să te abții să nu strigi “Jesus Christ!” sau “Oh God! Oh God! Oh God!” în diferite momente care necesită exclamații puternice.

Înaltele fețe bisericești, dar și fețele bisericești mai scunde, enoriașii și restul stakeholderilor sunt pe cale de a ajunge la un consens cu privire la ce cale ar trebui urmată. Cei mai mulți sunt de acord că ar fi cel mai convenabil pentru toată lumea ca numele Domnului să fie lăsat în deșert, unde să poată fi vizitat de oricine oricând, evitându-se întregul du-te vino al luării și aducerii înapoi din deșert al numelui Domnului.