Metamorfoza

Într-o dimineață, după un somn tare zbuciumat, Grigore Samsaru se trezi metomorfozat într-un hipster hidos. După ce-i trecu șocul inițial, se puse pe îmbrățișat noua lui identitate și, fiindcă era totuși destul de devreme,  se culcă înapoi pînă după orele prînzului, sfîșiat de lehamitea traiului într-o lume plină de roboți conformiști cu care el nu avea nimic în comun.

La toaletă petrecu cea mai bună parte a unei ore perfecționîndu-și aspectul neîngrijit al părului și aranjîndu-și mustața ironică, foarte urîtă de altfel. Găsi prin dulap cea mai nefericită combinație de haine, majoritatea second hand-uri excentrice, și se puse pe îmbrăcat și accesorizat, după cum urmează: cămașă flaușată de țapinar, în carouri, pantaloni negri de stofă cu petice de piele maro în genunchi, sandale și fular, curea roz și ochelari fără dioptrii, gentuță de umăr și mp3-player cu căști imense, pentru că de la calitate nu se face niciodată rabat, orice ar fi. Mai ales atunci cînd asculți muzica unor trupe obscure de care n-a auzit nimeni, numai pentru ca atunci cînd dobîndesc o oarecare notorietate să spui că tu îi ascultai înainte să fie cool, după care să renunți imediat la ei pentru că prea s-au dat pe comercial în ultima vreme.

Ar fi putut la fel de bine să-și ia un tricou simplu, blugi, vestă și fular, în eventualitatea în care i-ar fi fost vreodată frig la gît și cald la mîini, dar era o ținută pe care o mai îmbrăcase și acum două săptămîni și nu vroia să fie perceput ca lipsit de fantezie, ca toți purtătorii de costum și cravată din multinaționale. Bleah!

În cîteva zile era deja perfect adaptat vieții urbane alternative. Încercase să fie vegan, dar renunțase rapid deoarece era fie prea scump fie prea obositor să scoți o masă bună din rahaturi de tofu, soia sau germeni de grîu. Prefera să spună tuturor că era un fel de “vegetarian spiritual”, chestie vagă pe care el o inventase și pe care n-o putea explica nimănui pe de-a-ntregul, dar care suna bine în conversații.

Se implicase foarte energic în mai multe cauze sociale, dar activismul necesită o consecvență și o rutină ce sunt incompatibilile cu libertatea spirituală, așa că după puțin timp lăsase la o parte și reciclatul și salvatul Roșiei Montane și de Vama Veche nici nu mai vroia să audă, oricum nu mai era la fel ca în vremurile ei bune. Cel puțin așa auzise și el, n-a fost niciodată acolo.

A pornit o serie de poze artistice făcute gunoaielor găsite pe jos, bazîndu-se mult pe talentul artificial al Instagramului, însă doar pînă cînd va avea bani să-și ia un DSRL serios cu care să se plimbe de gît prin oraș copleșit de propria lui importanță, afectat și condescendent ca orice ființă superioară ce are capacitatea de a vedea frumosul în orice lucru, oricît de abject, banal sau neinteresant. Pînă atunci avea noul iPhone, mult mai bun decît vechiul iPhone. Chiar meritase să-și rupă de la gură timp de cîteva luni și să se milogească părinților pentru a-l avea.

Oricum părinții nu-l înțelegeau, încă se încăpățînau să nu-i spună Greg, așa cum îi plăcea lui să se prezinte, fiind de părere că un nume precum Grigore era prea mainstream. Bine, și Greg era un nume des întîlnit, dar nu la noi, ci la americani, deci era ok. Era și numele mic al doctorului House, reprezentant de marcă al neînțeleșilor și ofticaților de pretutindeni. Hipster intelectual cum mai rar întîlnești, cu o cultură vastă în orice domeniu și o predilecție pentru telenovele, glume proaste și prostituate. Așa ar fi vrut să fie el.

Ai lui nu erau de acord nici cu jobul lui. Ce fel de slujbă e aia de barista pentru un bărbat? Încercau să nici nu se gîndeacă la faptul că odrasla lor și-a întretrupt facultatea pentru a se regăsi spiritual alături de ceva sectă ciudată și a omis să se mai întoarcă la studii. Și doar pentru că a lucrat într-un magazin de haine nu înseamnă că are experiență în fashion. Așa cum nu înseamnă că ești un social media expert dacă poți gestiona două conturi de Facebook și unul de Twitter.

Dar el încerca să nu-i bage prea mult în seamă, conștient că fisura dintre generații devine tot mai adîncă pe măsură ce înaintăm în mileniul trei. Chiar își tatuase pe coaste un citat dintr-un autor necunoscut ce vorbea despre singurătate, puțin mai sus de tatuajul cu Scooby Doo, iar după ce mai strîngea niște bani din bacșiș vroia încă unul, pe gît. Dar nu o prostie de literă chinezească, ceva mai profund, în urdu sau hindi, aproape că nu conta ce anume scria dacă scrisul arăta bine.

După cum puteți vedea, nici hipsteritul nu-i așa ușor cum crede lumea. Chestie care se poate observa din tonul poeziilor în vers alb pe care Greg le postează la el pe blog, pentru că un hipster care nu-i plin de patos poetic parcă nu-i hipster destul.
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.