La fel ca în cazul fotbalului, toată lumea crede că se pricepe la politică. Spre deosebire de fotbal, politica e lipsită de fair-play.
Uneori, diferențele dintre cele două, politică și fotbal, par să se estompeze, să dispară într-o confuzie de culori și slogane, de galerii, de driblinguri, de pase proaste și de sprinturi pe poziții viitoare. Probabil că în baza acestei confuzii USL a decis să-și prezinte selecționata cu care speră să cîștige alegerile parlamentare tocmai pe Arena Națională, într-un stil pompos și faraonic, chiar populist ar spune unii.
80.000 de oameni s-au adunat pe cel mai mare stadion al țării în special pentru a acuza poziția de offside în care se află președintele-jucător Traian Băsescu, cel care continuă să fie titular în ciuda tentativelor de scoatere a sa de pe teren. Cele două cartonașe galbene ale suspendării sale nu s-au concretizat într-unul roșu, înspre marea nemulțumire a celor care s-au săturat să se tot încălzească pe margine.
Pe gazonul impunătoarei arene, simțindu-se ca niște gladiatori ce aveau la picioare publicul colosseumului roman, liderii USL și-au asumat rolul de salvatori ai neamului, ferm convinși că nu poate exista “victorie” fără Victor sau Romînie fără Crin președinte.
Este vorba de același Crin Antonescu a cărui fișă de pontaj este imaculată în proporție de aproape 94%, dînsul reușind o prezență în proporție de 6% în toți anii săi de activitate parlamentară. Ceea ce înseamnă că în cei 5 ani ai mandatului său de viitor președinte al tuturor romînilor, conform unor calcule elementare și respectînd proporțiile, la un program normal de 8 ore de muncă pe zi, domnul Antonescu va munci în folosul țării sale aproximativ 29 de minute pe zi. Sau 111 zile în total.
La fel de afabil ca șoricelul Disney după care și-a primit porecla, Victor Ponta a îmbățișat declarativ Europa, asta după ce cu puțin timp în urmă spunea că-l doare fix în barosso de ce zice și ce face madam Merkel. La fel spunea și despre doamna Redding sau oricare alt european de frunte cu care Crin nu s-ar fi înțeles decît folosindu-și mîinile. E bine măcar că e consecvent, nu?
Probabil că nu întîmplător eventul USL s-a desfășurat în paralel cu congresul Partidului Popular European ținut la București, alianța întorcînd simbolic spatele Europei și refugiindu-se în tactici a căror moștenire comunistă nu poate fi ignorată. Vrem să fim europeni, dar vrem în același timp să fim lăsați în pace de europeni, adică să ne descurcăm prin noi înșine, conform vechii ideologii liberale. Care nu știu cît mai este de actuală în contextul economiilor tot mai globalizate.
Așadar – nimic nou sub soare, întreaga festivitate avînd un iz puternic de “mult zgomot pentru nimic” și fiind aproape fără miză, ca un meci amical.
Proaspătul liberal, domnul Becali a lipsit în mod paradoxal, deși se știe că este un apropiat al stadioanelor. Poate că n-a reușit să-l pătrundă încă spiritul de turmă(sic!) uselistă. Iar domnul Ghișe probabil era tot în deplasare, făcînd pressing anti-Băsescu la Palatul Parlamentului. Deplasată a părut întreaga festivitate, în ciuda avantajului terenului propriu. Arbitrii fiind inexistenți, n-a fost nevoie să fie cumpărați, dar există multe suspiciuni de ‘motivare financiară’ a spectatorilor.
În concluzie, spectacolul a fost atît de grotesc încît puteau foarte bine să-l mai amîne două săptămîni, pentru a coincide cu sărbătoarea Halloween-ului, care se ocupă întocmai cu asemenea urîțenii.
. . .
. .
.