E clar, nu se apucă nimeni să reinventeze roata. Strînsul banilor din aparițiile semi-goale într-un calendar nu este o metodă revoluționară și inedită de-a face bani, este o rețetă devenită de-a dreptul clasică. Am văzut-o prin filme, am văzut-o folosită de pompieri sau polițiști pentru a-și suplimenta fondurile, am văzut-o întrebuințată corect în multe cazuri în care o cauza socială a avut nevoie de un imbold financiar. Dar parcă doamnele acestea din Spania s-au pripit puțin atunci cînd s-au grăbit să se despoaie în scopuri caritabile. Văzînd că școala nu mai are bani pentru a întreține autobuzul care le plimba odraslele, aceste mamasite s-au înghesuit să-și lepede textila și să pozeze în ipostaze cvasi-milfești într-un calendar care s-a dovedit a fi educațional cel puțin la nivel anatomic.

Da, este frumos și admirabil și de-a dreptul nobil să faci orice pentru a-i asigura progeniturii condiții optime de viață și de consolidare a educației, dar, din cîte știu eu despre dinamica socială mascul-adolescentină, apariția mamei într-un context chiar și vag sexual este probabil ultimul lucru din lume pe care un copil și-l dorește. Sunt aproape sigur de asta. Dar nu bag mîna-n foc, în ideea că necazul lui Oedip încă are ecouri concrete.

Nici nu vreau să-mi imaginez la ce fel de batjoc a fost supus elevul cu cea mai puțin sexi mamă, că presupun că băieții nu și-au complimentat reciproc forma fizică a mamelor lor, fermitatea feselor sau lipsa celulitei. Probabil că după apariția calendarului, ședințele cu părinții au fost mult mai animate, asta pe lîngă faptul că mulți dintre băieței și-au imaginat un cu totul alt fel de “ședințe”.

Nu știu alții cum sunt, dar pot să dau cu presupusul, așa că mă gîndesc că mulți dintre băieți ar fi preferat să meargă pe jos la școală prin nesfîrșite troiene de zăpadă sau noroaie decît să-și vadă mamele despuiate și afișate înspre deliciul voyeuristic a mii de necunoscuți. Sau mai rău, cunoscuți.

Uite așa ajunge școala să facă mai mult rău decît bine.
. . .
. .
.