Mai Ham! un singur dor

Semne bune anul are, semne bune de belșug pentru brazda de sub plug și în special pentru tagma câinilor comunitari. A căror soartă nu mai poate fi decisă prin vot democratic la nivelul fiecărei primării, conform unei anume Curți Constituționale.


Totuși, este trist în lume, pentru că se tergiversează o lege care putea fi pusă la punct cu cel puțin 20 de ani în urmă. Varianta care părea cea mai corectă și mai democratică, anume sondarea opiniei publice la nivel local, așa scumpă cum părea la o primă analiză, nu s-a dovedit mulțumitoare.

Înțeleg, dezbaterea e delicată, dar dacă te gândești că între un câine și un șobolan diferențele sunt doar de gabarit (dar nu întotdeauna!), ambii fiind într-un fel sau altul paraziți consacrați ai metropolelor, aproape la fel de dăunători stilului de viață modern, parcă te deranjează vehemența “iubitorilor de animale” care n-au altă treabă decât să protesteze pentru tratamentul inuman (sic!) pe care l-ar implica scăparea de chinuri a patrupedelor.

Întreținerea unui mai-mult-sau-mai-puțin-danez coastă undeva la 300 de lei pe lună, expedierea lui către o lume mai bună, undeva la o fermă din nord, e un mizilic de abia 11 lei. De sine stătătoare, cifrele sunt neremarcabile, fleșcăite, dar dacă le alături comparativ alocațiilor lunare de 42 lei acordate copiilor, îți dai seama că trăim într-o lume nedreaptă în care trebuie luate în considerare și prioritățile extrem de eronate ale celorlalți. I donțt wanna live here anymore, cum s-ar zice..
Mă tem că zoofilia aceasta prost gestionată se împotmolește des în mlaștinile declarative ale întinsului spirit civic. Câți dintre cei care simt cu toată fibra lor iubire față de câinii vagabonzi, mai cinstiți și mai lorzi (scutește-mă!), ar fi dispuși să adopte unul? Să-l ducă în casă? Sau să-l sterilizeze și vaccineze din fonduri proprii dacă s-ar dovedi că o cale de mijloc ar fi posibilă? Așa cum am văzut eu că în SUA poți adopta un petic de autostradă, făcându-te responsabil de păstrarea curățeniei sale. Câți dintre cei care hrănesc de pe balcon semi-sălbăticiunile urbane ar face același lucru cu un orfan, amărât și nevoiaș, murdar pe față cu noroiul sărit din roți de SUV importat și important?

Ar fi mai multe de zis, dar mi-e foame și merg să mânc Și vreau să-i dau niște oase cățelușei din fața blocului pentru că-i latră doar pe țigani și pe oamenii răi. Și nu m-a mușcat decât o singură dată, probabil mă confundase, purtam căciulă.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.