Lucy (2014) – efectele pozitive ale unei supradoze

Pe lîngă cele 2 superputeri pe care le avea deja, stîngul și dreptul,
Scarlett Johansson poate acum să vadă matricea în Technicolor, dar
și să folosească orice fel de Samsung de la distanță

E ca și cum ai lua Limitless (filmul ăla cu pastila istețimii și cu Robert de Niro și cu tipul drăguț din seria Hangover) și l-ai combina cu Transcendence (ultimul film din seria de mediocrități la care se supune Johnny Depp din motive care-mi scapă la momentul de față) și ai presăra peste ele niște metafizică ușurică și filozofie de popcorn, rezultatul fiind exact genul de artifică vizuală vag intelectuală pentru care s-au inventat multiplexurile.

Pornind de la o premisă incorectă, aia cu proverbialul 10% neuronal pe care-l folosim în calitate de homo dublu-sapienși, și continuînd cu niște cut-away-uri documentaristice specifice videoblogurilor, filmul Lucy e o combinație atît de plăcută de clișee, imagini cu animale copulîndu-se, super-puteri, efecte deosebit de speciale, voice-over-uri de Morgan Freeman și scene de acțiune cu mașini răsturnate, încît poți foarte ușor să-i ierți faptul că are exact zero scene cu Scarlett topless. Serios acum, filmul e atît de distractiv, în ciuda multelor sale neajunsuri, încît m-aș hazarda să-l numesc cel mai bun film de nota opt pe care l-am văzut vreodată. E o supriză la fel de plăcută cum a fost District 9, la vremea lui. Cel puțin anul ăsta numai Dawn of the Planet of the Apes și Days of Future Past mi-au picat mai bine la categoria fantasy-uri de duminică.

Morgan Freeman apare pe afiș pentru că producătorii au insistat
să apară pe el și un nume de actor

Scarlett e perfectă pentru rolul de tipă ușor aiurită care, printr-un set de împrejurări nefericite și doar puțin forțate, ajunge să ingereze o cantitate enormă dintr-un drog futuristic ce îi supune creierii unui overclocking generator de supra-puteri demne de încă un prequel cu x-meni. Spun asta mai ales pentru că după ce trece de pragul cerebral de 20%, personajul ei devine un fel de robot lipsit de orice profunzime emoțională, chestie pe care Scarlett o poate transmite chiar și cu mînile legate la spate.

Pentru un film făcut de un francez, Lucy e un blockbuster superior oricărui michaelbay-ism hollywoodian din ultimii ani, dar e atît de facil încît nu poate fi luat în serios ca SF și e atît de generic încît nu poate fi catalogat nici ca film de acțiune sau thriller, chestie la care a contribuit decisiv haita de mafioți coreeni rătăcită aici cel mai probabil dintr-un film cu Van Damme ce se filma prin zonă. Pe rottentomatoes.com, Lucy e mai apreciat de critici decît de public, ceea ce eu consider a fi un avantaj, dar chiar și așa e departe de a fi un film grozav, e doar un film ușor antrenant, puternic vizual și cu un mesaj mega-periculos, acela că drogurile te fac mai deștept și mai puternic.

Nu, drogurile nu te fac mai deștept și nici nu-ți fac rost de super-puteri! În cel mai bun caz, unele dintre ele ar putea să te influențeze să-ți placă mai mult filmele cu Scarlett Johansson. Atît.
. . .
  . .
    .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.