Și aș fi cel mai fericit dintre îngerieni dacă în acele momente de o inexprimabilă tristețe și mîhnire și suspin nu se va găsi vreo pipiță acreierată care să încerce să reproducă inefabilul funerar în cuvintele ei simple, înspre sațierea curiozității morbid-mondenistice a publicului cancanofag al unui ziar precum Adevărul. UPDATE 13.45 Trupul lui Iurie Darie este scos din Teatrul de Comedie în aplauzele publicului. Anca Pandrea se ține după coșciug și-l ceartă pe mort: “Unde pleci? Unde pleci fără să mă vezi?”.
UPDATE 13.42 Ultimele aplauze pentru Iurie Darie. Lumea strigă “Bis!”.
UPDATE 13.41 Toate camerele de forografiat sau de filmat ale televiziunilor sunt îndreptate spre Anca Pandrea. Acum este spectacolul ei.
Penibilul a atins cote paroxistice sub penița debilă a unei oarecare Ionela Roșu, reporteriță de dumincăcare, înainte ca editorii siteului Adevărul să aibă ocazia să ejecteze unele din neinspiratele ei comentarii, a apucat să explice țării întocmai cum a reușit Anca Pandrea să-și bage degetul în gură și să ungă decedatul cu propria-i salivă, după cum foarte bine a observat Marian Hurducaș, aici.
Mă doare fizic faptul că am reprodus, chiar și parțial, inepția de mai sus, întreaga “știre” intoxicîndu-mi iremediabil sufletul. Nu doar că e jenant pînă-n pînzele albe și sub demnitatea umană să livetextuiești o înmormîntare, dar s-o faci atît de prost cum a făcut-o fătuca asta imbecilă este o ofensă inegalabilă adusă jurnalismului de orice fel. Mai mult ca toate, este o jignire a bunului simț și a decenței umane, o bătaie de joc a unui moment ce s-ar dori sumbru, este un pas mic pentru om dar o cădere imensă în prăpastia ridicolului pentru cea care se vrea a fi a patra putere în stat.
Încep să cred că la noi jurnalismul e ca și sexul – n-ai nevoie de nici o pregătire ca să-l poți practica și toată lumea crede că e ceva foarte ușor și că se pricepe la el. Nu cred că domnuca asta nu și-a dat seama de imensitatea rahatului pe care a reușit să-l producă, nu cred că n-a durut-o mintea scriind așa gunoaie, nu cred că nu și-a mințit rudele și prietenii spunînd că e bolnavă acasă, preferînd să-și minimizeze implicarea în asemenea rebut, nu cred că n-a încercat să dea ca anonimă relatarea ei mortuară. Nu cred că n-a făcut c#catul praștie pînă la capăt, în felul următor:
UPDATE 15:54 – Duhul lui Iurie Darie resimte o stare acută de jenă în drumul lui spre Rai, stare cauzată de spectacolul abject care s-a pus în scenă la înmormîntarea lui, eveniment trist cu care ar fi preferat să nu fie asociat în nici un fel.
UPDATE 15:57 – Iurie Darie ajunge la poarta Raiului unde îi explică jenat Sfîntului Petru că treaba aia cu pozele nud a fost doar un moment de slăbiciune. Îl întreabă pe Sfînt ce fel de dobitoci sunt aceia care strigă Bis! la o înmormîntare și în care cerc al iadului vor ajunge să ardă respectivii oameni. Același cerc în care va ajunge și Fane Jeg, îi răspunde Sf. Petru, după care ia un prosopel de pe un norișor și îi șterge actorului urmele de salivă cu care l-a mînjit Anca Pandrea.
UPDATE 16:03 – Iurie Darie este îndrumat de un înger către masa lui Gheorghe Dinică. Spre deosebire de Romînia, Raiul este mare și are mese destule. Cei doi deapănă povești despre Florin Piersic.
UPDATE 17:41 – Dumnezeu îl ia deoparte pe Iurie Darie și începe să-i explice o idee de scenariu pe care o are El pentru o comedie romantică situată într-o stațiune pentru pensionari. Spune că ar prefera ca filmul să fie regizat de Sergiu Nicolaescu, dar din păcate acesta va turna duble pentru echipa adversă. N-au decît să-l aștepte pe Mungiu pentru asta, nu-i supărat pentru treaba cu După dealuri. Iar pentru așteptat au timp berechet…
. . .
. .
.
