E greu să-i faci o descriere succintă, pentru că face parte dintr-o categorie aparte, proaspăt inventată, de parodii. E ca un film de acțiune din anii ’80 făcut parcă de un Michael Bay pe etnobotanice după un scenariu scris de niște băieți de grădiniță și transferat online direct de pe o casetă VHS. Cu dialoguri dublate intenționat prost care par mai potrivite la începutul unor filme porno și efecte deosebit de speciale inspirate din manualul ‘Cum să faci chestii epice pe ecranul verde cu bani puțini‘, Kung Fury e cea mai neașteptată senzație cinematografică a anului, adunînd pe Youtube 8 milioane de vizualizări în circa 3 zile. Și abia s-a încălzit.

Finanțat online prin chetă pe Kickstarter, filmul e un action comedy atît de exagerat de ridicol încît devine genial. Kung Fury urmărește povestea unui polițist kungfurios care, ajutat de un hacker pe nume Hackerman, călărește o tastatură înapoi în timp printr-o gaură de vierme în 8 biți cu scopul de a-l ucide pe Hitler, Kung Fuhrerul nazist. Asta după ce Hitler îi împușcă mai mulți colegi prin telefon. Asta după ce polițistul refuză să-l accepte ca partener pe Triceracop, pentru că el lucrează singur.

Hackerman hackuiește prea tare spațiotimpul așa că eroul nostru ajunge în evul vikingelor sexi mînuitoare de mitraliere și al velociraptorilor ce scuipă lasere din ochi. Și ăsta e doar începutul, restul filmului e la fel de halucinant, ca un trip bun ce ar putea băga în faliment orice dealer, continuînd cu: Thor, teleshopping mascat pentru telefoane telemobile, discuții despre mustăți în limba germană, karate bidimensional gen joc pe calculator, glume atît de penibile că nici Buzdugan nu le-ar fura, animație cu cobre pe scutere zburătoare, un t-rex și o coloană sonoră acționată de Hasselhoff.

Kung Fury e mai presus de cuvinte, poftim și dovada:

—–