Se spune că în spatele fiecărui om puternic stă o femeie și mai puternică. Poate că da, poate că nu. Aproape sigur că nu, dar lor le place să creadă asta și nu mă apuc eu acum să le spulber iluziile.

În mod la fel de fictiv, în spatele blogului ScameDinBuric stă o persoană adevărată, cu vise, ambiții, frustrări, zile bune și rele, simț al umorului foarte dezvoltat și o inteligență mult peste medie, la fel ca cea a cititorilor săi. Tragem în continuare o ocheadă în jurnalul personal al materiei cenușii din spatele celui mai promițător blog din România.

Dragă jurnalule,


azi alarma a sunat la 7:15 și am vrut mult de tot s-o amân încă o oră, dar apoi m-am gândit: Chuck Norris s-ar pune înapoi la somn? Dar Bruce Willis? și deci m-am ridicat.
Peste puțin timp eram în stația de tramvai, aveam drum până la centrul de transfuzii, unde urma să salvez cel puțin o viață cu sângele donat de mine. Cer un bilet, plătesc, după care mi se spune să nu aștept tramvaiul pentru că tocmai a deraiat. Îi urez doamnei tradiționalul Seriously? și fac primii pași din cei cam 4km care mă despart de destinația mea.


Stând la un semafor, m-am încurcat puțin în guma pe care o mestecam și în urma unei nesincronizări dintre împinsul limbii prin gumă și suflat am reușit să scuip puțin o fetiță care stătea în fața mea. N-a observat nimeni, deci nimeni nu trebuie să știe despre asta.



Am donat în mod absolut eroic jumate de litru și nici nu mi-a fost rău și nici n-am amețit așa cum a făcut-o un pompier înaintea mea. M-am simțit bine. În timp ce stăteam jos folosind puterea minții să-mi închid găurica din venă, asistenta se ocupa de ceilalți donatori. Îl primește pe un tânăr și când îi curăță mâna cu spirt vede că vata s-a cam înnegrit și îl ceartă că a putut fi atât de jegos atât de devreme. M-am simțit superior, mai ales pentru că tocmai ascultam Concert din muzică de flaut, de Mozart, în căști.


Atât pentru deocamdată, voi reveni cu amănunte.