Sunt sătul up to my eyeballs de cocteilul ăsta nenorocit și cacofonic de limbi diferite îngemănate cu forța în fraze încropite precar. I mean, what the hell v-a apucat brusc pe toți de nu mai știți compune o singură frază mai acătării în languageul vostru natal fără să vă ajutați de cârja englezismelor ieftine? Chiar atât de unimaginative sunteți de nu vă mai puteți exprima naturally decât împrumutând cuvinte și expresii din limba care acum îl face pe Shakespeare să se răsucească in his grave?

Dudes, you feel me? Adică nimic nu mai e drăguț sau simpatic sau arătos, e cute sau nice sau awesome. Și nu vorbesc despre metalimbajul dezvoltat de corporatiști în ultimii ani. Ei trăiesc în universul lor paralel și nu deranjează prea multă lume. Sper să și rămână așa. I’m talking about subtilitatea cu care engleza a permeat aproape insesizabil orice discurs în orice domeniu, ajungîndu-se lately la un nivel de contopire al celor două de fuck me dacă mai înțeleg ceva atunci când two people se apucă să dialogheze cu propoziții altoite din different words and expresii.

I’m not crazy sau nebun sau something like that. I realise că acum o sută de ani exact același lucru se întâmpla cu limba franceză și că erai considerat cosmopolit și modern și classy dacă te refugiai în franțuzisme atunci când vocabularul autohton își dovedea insuficiența. But this is o altă mâncare de fish sticks. Și nu vorbesc nici de cuvintele intraductibile născute recent pe bază de internet sau smartphones sau social media și poate nici n-o să înțelegeți ce vreau să zic pentru că nu există o aplicație pentru asta. Dar whatever…

Vorbesc despre cazurile în care folosirea unui englezism în locul unui românism e nu numai fucking useless, dar și transformă întregul schimb de replici într-un măcel lingvistic. That awful moment when nu te poți exprima în limba ta maternă și cauți înlocuitori artificiali de afară doar pentru că par o idee bună e indeed un moment trist. E un palid substitut, o semnalizare a propriei incapacități de exprimare, fum și oglinzi cu care ascunzi un truc ieftin. E chiar lame, if you think about it.

Oh my God, who the hell cares? o să ziceți.

I fucking care! Pentru că Jesus fucking Christ on a cracker avem o limbă atât de frumoasă și e păcat s-o mocirlim cu importuri superficiale pe care le adoptăm pe nerăsuflatelea doar pentru că le-am auzit la televizor și sună cool. Jesus, Mary and Joseph in a frickin’ manger, sunt sătul să aud sudălmi și profanații verbale în engleză în loc să le aud în dulcele grai natal, mult mai maleabil și mai acomodant față de rude, sfinți, părți anatomice și obiecte casnice decât oricare altul. Jizăs în sus și Jizăs în jos, shit asta și shit ailaltă, fucking hell la munte și la mare, and so on and so forth.

Show some respect la modul patriotic, God damn it! și înjurați românește, mirați-vă românește, iubiți-vă românește, certați-vă romînește, scrieți (preferabil și corect) românește și pieriți, așa cum fac toate păsările, pe limba voastră, adică românește.