Partea cea mai tristă a zilei 7 ianuarie 2015 a fost că a dat ocazia unor cretini să susțină niște păreri la fel de cretine ca ei, conform cărora un om merită ucis doar pentru că a făcut niște glume despre “cele sfinte”. Pentru ei e absolut ok că niște ființe umane au fost executate în stradă ca niște șobolani, pentru că “au făcut glume proaste și și-au cerut-o”.

Pe mine asta mă mîhnește teribil, mă deprimă și mă sperie. Pentru că și eu fac umor. Și eu fac satiră, ba chiar am apărut și pe tv. Și eu risc să primesc o porție de “justiție divină” de la niște astfel de cretini pentru că nu trebuia să glumesc despre: țigani, unguri, moldoveni, preoți, pițipoance, politicieni, alex fucking velea sau echipa lor preferată. Din cînd a început umorul să fie luat în serios în asemenea hal?

Am pus pe youtube mare parte din emisiunile la care am contribuit (Cenzurat și Epic Show), emisiuni uneori incomod de sincere, dar mereu amuzante, cel puțin asta a fost intenția noastră, iar unele comentarii de acolo m-au îngrozit. Intoleranța și ignoranța aveau nivel de peste 9000. Încrîncenarea comentatorilor era too damn high. Pentru sănătatea mea mintală, am încetat să le mai citesc.

Unii spun că sărmanii jurnaliști francezi și-au meritat soarta pentru că au făcut glume foarte proaste. Cei care spun asta sînt genul de oameni care probabil ar spînzura un pictor pentru un tablou nașpa sau ar gaza laolaltă toți actorii care au primit vreodată Zmeura de Aur. Niște perfecționiști cu exigențe artistice neînduplecabile. Cum ar fi să îți iei un cap în gură de fiecare dată cînd spui un banc prost? Sau spui prost un banc bun. Cretini, ce mai!

Cretini cărora le place totuși să rîdă, asta-i paradoxal. N-ai cu cine dom’le, niște țărani. Oameni crescuți în frică, tăcere și ignoranță. Oameni pentru a căror drept la liberă exprimare (cretină, ce-i drept) au murit alți oameni. Cretini care m-au deprimat în așa hal încît cel puțin o săptămînă o să ocolesc Facebookul și o să mă uit la desene animate cu X-Men.

Nu contează ce au urlat cei trei ucigași, băi cretinilor, că nu poți blama un întreg popor sau religie pentru acțiunile a trei descreierați. În loc de “allah akbar” puteau la fel de bine să strige “mazel tov”, “cheers mate” sau “puie monta”. Fapta lor e impardonabilă și nejustificată.

Toată lumea știe că nu împuști pianistul. Fără muzică viața e pustiu.
—–