Fița este un moft, un capriciu, o dorință extravagantă, este un gust schimbător, o toană, un farafastâc până la urmă. Pe scurt, este o ciudățenie temporară, neobișnuită, chiar exotică. Fără îndoială, cuvântul are mai nou o ineluctabilă tentă peiorativă, tentă dobândită pe bună dreptate, pentru că de cele mai multe ori puseele de prost gust sau de kitch au fost greșit catalogate drept fițe, în baza unor sensibilități care nu-și au deloc rostul. În ciuda a tot ce ne spune istoria, am fost și vom rămâne un neam de gingași, de finuți.
Deci, să zicem că ai fost președinte interimar pe timpul verii. Alții n-au putut dormi în perioada asta dar nu tu n-ai probleme de asemena natură, cazul e arhicunoscut, patologic chiar. Nu prea ai multe cu care să te mândrești după acest scurt interimat, dar, oricum, vara nu se întâmplă multe în general, asta deși căldura pare să dilate însuși timpul. În schimb, te-ai făcut de râs în fața străinilor cu o engleză de baltă care l-ar face chiar și tătuca Ilici să chicotească înfundat. Sughiț diplomatic peste care ai trecut ușor, folosind cu încredere apa rece cu care obișnuiești frecvent să te îmbeți. În mod similar ai trecut peste promisiunea de a ieși din politică în eventualitatea unui eșec. Deh, verba volant…
Cu minutele de celebritate incluse în privilegiile postului expirate (abonament nu Panteră, ci Motan), normal ar fi fost să te întorci la slujba de bază, cea de președinte de cameră parlamentară. Din câte s-a putut vedea, nu o singură dată s-a întâmplat să uiți de tine, parlamentând vrute și nevrute, prin platourile posturilor de televiziune prietene. Unde ’prieten’ e sinonim cu ‘tovarăș’, știm noi exact care tovarăș.
În fine, prima zi a sesiunii parlamentare a trebuit să te treacă în rândul absenților, o fiță pe care nici un om normal în care pâlpâie încă speranța unei președinții ne-interimare, deci pe bune, n-ar îndrăzni s-o facă. Tupeul este bun partener de alianță cu fița, până într-atât că nu mai pot fi deosebiți unul de celălalt. Încrâncenarea ți s-a dovedit sterilă, dar poate că unui somnoros legendar ca tine îi va fi ușor să se bage în pat cu dușmanul, adică să coabiteze cu altcineva. S-au mai văzut cazuri. Și loialitatea tot un fel de fiță e.
Cu toate acestea, poate că n-ar strica să-mi întăresc teoria cu un exemplu suplimentar, pentru că “nu se știe niciodată când ai nevoie de el”, după cum ar spune hoardele de shopperi care se înghesuie să-și cumpere câte o duzină de tigăi la promoție.
Să zicem că ești o coțofană în care s-a umflat pipota din cauza atenției nemeritate pe care ți-o oferă tabloidele și printr-o împrejurare de evenimente nefericite ajungi să faci pe cocoșul în ograda unui club de fotbal cu tradiție și istorie. Ba chiar ajungi să te umfli arogant în pene, să cotcodăcești amenințativ că muți clubul undeva în buzăul Moldovei și să te rățoiești la primarul urbei respective numindu-l ‘jumate de buletin’, ca și când ați împărțit în copilărie aceeași strachină de gulaș. Asta înseamnă că ai ajuns ‘cineva’, că poți emite pretenții de divă, ba chiar lumea se așteaptă de la tine să ai un comportament meltenesc. Se observă astfel că fița fără tupeu este ca și știrile de la ora 5 fără crime și violuri – n-are nici un farmec. Găsesc că acesta este unul din cele mai bune exemple de fiță, făcând parte din categoria de declarații pe care coțofana le regurgitează cu o ușurătate pe care tot mai mulți o consideră insuportabilă.
Oare când o putem vedea întorcându-se în țările calde?
