Cu profund regret și supremă mîhnire vă anunț prin aceasta că urmează să-mi părăsesc zona de confort și că voi închiria spațiul respectiv la un preț decent, negociabil, detalii în privat, etcetera. Voi reveni cu amănunte imediat după ce voi elibera acest spațiu extraordinar de confortabil, nedecomandat, din păcate, și mă voi instala într-o zonă mult mai incomodă.

E singurul lucru pe care îl mai am de făcut pentru a mă încununa de succes. Nu știu în ce domeniu îl voi avea pe numitul succes, dar știu că este imperios necesar să-mi părăsesc suprafața de confort pentru o porni pe drumul victoriilor nesfîrșite. Trebuie să ieși din careul tău pentru a da gol în poarta adversă, nu? Toți oamenii motivaționali al căror singur job este să-i învețe pe alții cum să-și facă mai bine jobul au căzut de acord că acesta este cel mai important pas pe care trebuie să-l fac pentru a mă dezvolta ca atît om, dar și ca carieră sau ca concept.

Decizia este una personală și definitivă. Sînt hotărît să-mi părăsesc pentru totdeauna zona de confort, chiar dacă hotărîrea mea e influențată de speakeri care fac mereu aceleași lucruri și spun aceleași platitudini la fiecare workshop sau conferință la care participă în calitate de oameni fără calități, dar cu convingerea că știu ei mai bine ce trebuie să faci tu pentru a reuși în afaceri, viață, sex sau turnamente de poker.

Faci ce zice speakerul, nu ce face speakerul, decît dacă-i un speaker care te învață cum să fii la rîndul tău speaker. În acea situație, pui și tu o cărămidă la baza schemei piramidale și faci ca el, că uite ce mult succes are, conform propriilor lui povești.

Speakerii motivaționali sînt ca niște mici dumnezei:
dacă reușești, e meritul lor;
dacă eșuezi, e numai vina ta.

Adio, zonă de confort. Mi-a părut bine. A fost frumos cît a durat. Am petrecut timp de calitate împreună, dar acum trebuie să mă îndrept către alte acvarii, conform metaforei vizuale din poza de mai jos.

Habar n-am de unde știe peștele că noul acvariu nu-i plin cu oțet, 7Up sau diluant. Habar n-am de unde are curajul să se arunce afară din borcanul său și să se avînte spre necunoscut. Acvariul nu era destul de mare pentru toți cinci, asta-i sigur, iar peștele ăsta cu memorie de 3 secunde trebuie să se gîndească la viitorul său și să ia deciziile în conformitate cu planurile lui mărețe. E bine să faci chestii noi exclusiv de dragul de-a face chestii noi, oricît de riscant sau periculos ar fi.

Îl admir pe acest peștișor și îl înțeleg. Te mai și saturi de atîta bine și îți trebuie, măcar din cînd în cînd, cîte-o provocare. Precum provocarea de a te întoarce în acvariul tău după ce ai sărit într-unul fără apă, păcălit de-o iluzie optică ce îl făcea să pară plin. Sau păcălit de un autoproclamat guru al succesului care-i doar o copie la indigo a unui alt guru al succesului. Sînt foarte mulți guri ai succesului în țară, mi-ar plăcea să aud despre unul că și-a părăsit și el zona de confort și și-a deschis o covrigărie. Probabil că au prea mult succes în domeniul succesului și n-au timp de covrigării, ceea ce-mi doresc și mie.

La fel ca bravul nostru peștișor, și eu îmi voi părăsi zona de confort. Pentru că asta implică succesul: să stai într-o zonă de disconfort perpetuu. Succesul cere disconfort așa cum arta cere sacrificii. Trebuie să lași la o parte chestiile la care te pricepi și să te apuci de ceva nou, preferabil ceva jenant, inconfortabil.

Așa a făcut și Michael Jordan cînd s-a apucat de golf. Și ce succes nebun a avut Jordan ca golfer!
—–