Deși se pare că s-a făcut un documentar despre asta, eu doar azi am aflat despre fenomen, în urma unei glume auzite în ediția de sîmbătă a SNL – în Taiwan există de cîțiva ani o tradiție de a onora amintirea morților cu ajutorul stripteuzelor.
Prestația dansatoarelor exotice vine ca un final fericit(ha!) pentru ceremonia religioasă ce are loc înaintea ritualului de îngropăciune. Îmbrăcate foarte sumar, domnișoarele dansează lasciv la bara de inox și cîntă un fel de muzică dance pentru liniștirea sufletelor rătăcitoare ce au părăsit învelișul trupesc al decedatului. Se crede că astfel spiritul se va ridica mai ușor în sferele superioare ale transcedentalului. Probabil nu e singurul lucru care se ridică pe parcursul festivităților, dacă-mi permiteți o glumă ușor morbidă.
Pare o chestie inedită pentru lumea occidentală, dar în Taiwan nu e nimic ieșit din comun. Familii întregi se adună în jurul unduielilor sezuale ale acestor “bocitoare”, în special în mediile rurale, unde aceste practici sunt la ordinea zilei. Abia prin anii ’80 s-a renunțat la nuditatea completă din timpul actului funebru, și chiar nu înțeleg de ce. Întotdeauna mi-am spus că dacă lipsește vreun lucru înmormîntărilor, acela este nuditatea. Chiar și așa, majoritatea celor chestionați de realizatorul documentarului, Marc L. Moskowitz, au spus că au văzut pe viu o asemenea comemorare full nude.
Preoții taoiști susțin că stripteuzele funerare au devenit o componentă puternică a culturii taiwaneze întrucît mișcările suave ale trupurilor de femei goale sunt o modalitate foarte bună de a-i liniști pe cei morți, dar și pe zeii care trebuie îmbunați pentru a le primi sufletele în viața de apoi. Nu știu totuși dacă obiceiul de a pune bănuți pe ochii mortului se transformă în cel de a îndesa bani în bikinii prestatoarelor. Ar fi o chestie. În calitate de invitat, ar ajunge să te coste o înmormîntare mai mult ca o nuntă.
Am mai văzut eu multe inepții pe care le debitează reprezentanții religioși pentru a-și asigura anumite beneficii, dar asta cu dansurile la bară pentru morți e de-a dreptul ridicolă. Am mai auzit și expresii de genul are aia un fund de te scoate din mormînt, dar erau doar figuri de stil, la fel ca expresia cînd s-a suit aia pe mine am crezut că am murit și am ajuns în Rai. Dar se pare că există un crîmpei de adevăr în toate. Dacă religia e opiul maselor, atunci sexul e religia maselor, fiind universal apreciat și divinizat.
Și mă mai gîndesc la o situație. Dacă se întîmplă ca familia să fie săracă și să nu-și permită chiar cea mai bună dansatoare, ci vreo începătoare prostuță cu două picioare stîngi și mutra lui Dana Grecu. Înseamnă asta că sufletul va rămîne neîmpăcat și nu se va duce către cele veșnice? Nașpa. Destul de riscant ca fericirea ta eternă și viața de apoi să depindă de talentul, forma fizică, frumusețea sau starea de spirit a unei striptelnițe. Am văzut cu toții cît de neatrăgătoare poate fi o stripteuză care nu se dedică din tot sufletului actului artistic.
E aproape la fel de tristă ca imaginea femeilor ce cîntă marșul funebru al lui Bacovia. Aveți mai jos două versuri din poezie, dar și o parte din documentarul despre stripteaseul funerar, pentru a fi confuzia completă.
Un larg și gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o brună despletită
