Tipul arăta exact așa cum te-ai aștepta să arate un șofer de taxi. Haine de culoarea incertă și ștearsă a cârpelor de bucătărie, burtă mulată pe tricou, peliculă uniformă de transpirație care, împreună cu bronzul, îi făceau pielea să arate ca suprafața unui pantof bine umblat și o grimasă de om care le-a văzut pe toate de două ori și n-a fost impresionat de multe dintre ele.

Trecând pe lângă un cimitir ale cărui cruci puteau fi atinse din mașină dacă te întindeai puțin, ne spune că și-a aranjat deja “garsoniera” acolo. Șapte mii de lei, fără cruce. Mormânt beton, duplex, cu loc pentru două coșciuge supraetajate (sau trei în caz că el și nevasta își fac între timp un prieten bun-bun).

Zece lei taxa anuală de îngrijire a locurilor de veci și încă o sută cincizeci contribuția anuală la biserică. Rezonabil, ținând cont de faptul că preotul paroh a construit o biserică superbă cu picturi frumoase în care ți-e mai mare dragul să-ți deplângi vremelnicia. Om gospodar, preotul a reușit, cu materialele care i-au rămas de la ridicarea bisericii, să-și construiască pe persoană fizică și un bloc cu trei etaje de locuințe și două nivele de parcare undeva în zonă, precum și o casă parohială cu curte generoasă și drumeag pavat pe care să-și odihnească mașina germană.

Șoferul de taxi vorbea cu admirație nedisimulată despre escrocheriile evidente ale parohului, astfel că la oprire, când aparatul a dat o sentință de puțin peste douăzeci și patru de lei, i-am înmânat douăzeci și cinci și i-am spus să păstreze restul și să-l folosească pentru a-și construi și el un bloc de trei etaje.

Îmboldit de subiectul sinistru al amenajării mormântului, am urcat scările către apartamentul meu contemplând moartea. E de preferat să mori din cauze naturale, se spune, deși nu știu să existe morți ale căror cauze să fie supranaturale. Înecul e o cauză cât de poate de naturală pe o planetă care e trei sferturi apă. E natural să mori dacă te trăznește, dacă te prinde avalanșa, taifunul, înghețul, grindina sau erupția vulcanică. Toate acestea sunt fenomene naturale. E natural să mori în natură, mușcat de șarpe sau strivit de creanga unui copac. Sinuciderea e naturală dacă sfoara e de cânepă, deci făcută dintr-un material natural. Gelozia, ura, depresia, psihoza, frica, lăcomia, pasiunea sunt sentimente cât se poate de naturale. O crimă alimentată de aceste trăiri nu poate fi considerată decât naturală. Moartea fiind concluzia naturală a vieții, se poate spune că orice deces are cauze naturale.

Îmi imaginez că te bântuie o suită întreagă de senzații în timp ce, viu fiind, îți amenajezi mormântul. Apropo de senzații, dacă există amatori de senzații tari, trebuie să existe și profesioniști de senzații tari.

Însă, dacă nu ești adeptul religiei potrivite, cimitirele sunt locuri în care nu intri nici mort.