SOSÍE, sosii, s. f. Persoană care seamănă perfect cu alta, încât nu pot fi deosebite fizic. — Din fr. sosie.
Umblă vorba prin mediile mondene cum că Biana Drăgușanu ar avea o sosie. Pe scurt, o altă bucată de plastic a ieșit din fabrica de figurine pline de figuri cu dorința de a atinge celebritatea din postura de asistentă tv. E bine să pornești de la început țintind ambițios mediocritatea. Chestia asta cu sosierea (sau sună mai bine dacă-i spunem ‘clonare identitară’?) nu cred că-i intenționată, pentru că ar fi ca și cînd un pumn de rîme ar dori să ajungă ca un alt pumn de rîme, unele mai pline de conservanți. Ceea ce-i fucking absurd. Și oricum, imitația e forma supremă a măgulirii, deci oricine ar trebui să fie mîndru să aibă o sosie.
Așa cum mîndru trebuie să fie și Dorin Cioabă, regele internațional al rromilor, a cărui sosie s-a lansat majestuos direct într-o producție hollywoodiană. Și a apărut tot în calitate de rege (al goblinilor), deci americanii au avut măcar bunul simț să păstreze neștirbită nobilitatea și prestanța lui Dorinel.
 |
| Doi regi de sub munte, unul de sub un munte fictiv, altul de sub un munte de grăsime |
Principala trăsătură comună a celor doi regi e, obviously, gușa imensă. Cel puțin a lui Dorin e atît de mare încît trebuie să-i cumpere un loc separat în avion. Și să-i facă flotant atunci cînd își mută domiciliul. Acest pelican uman, acest Jabba de cort al țigănimii are o gușă atît de mare încît ca să găsești omul din spatele ei îți trebuie cel puțin o duzină de săteni din munții Apuseni.
S-ar putea să fie o problemă glandulară cea care l-a transformat dintr-un prinț normal într-un obez în serviciu ce are nevoie de un set întreg de lame pentru a-și bărbieri toate gușile. S-ar putea să fie doar neglijența. Cert e că tipul arată de parcă omulețul lui s-a decis să pornească într-o călătorie cu balonul de aer cald. S-ar putea să fi fost eu prea subtil, dar ceea ce vreau să zic e că tipul are o gușă atît de mare de ai putea ascunde în ea un cadavru. Sunt curios cum arăta gușa lui înainte de dispariția Elodiei.
Știu că în unele culturi supraponderalitatea era semn de bunăstare. Zic că era, în prezent nu se mai aplică stereotipul. Dar în nici o cultură oamenii nu-și poartă burta deasupra gulerului de la cămașă pentru a-și afișa opulent condiția materială. Sau poate nu e vorba de o gușă propriu-zisă, poate că acolo-și ține restul de trei stomace.
Concluzie: Sfînt futai, tipu arată de parcă a înghițit o grenadă!
—–
