Fiecare dată e prima dată, când zbori cu români

Operele complete ale lui Shakespeare pot fi reproduse și de o maimuță, dacă distinsa maimuță are destulă cafea și răbdare să tasteze aiurea la o mașină de scris vreme de un infinit, un infinit și un pic de ani. 

Statistic vorbind, așa ceva e perfect posibil, atâta timp cât e vorba de o mașină de scris și nu de un calculator, căci dacă îi dai maimuței un laptop, amărâta se pierde iremediabil prin jungla de fake news, grupuri de macaci sau conturi de OnlyFans ale primatelor care își arată banana în schimbul a câțiva dolari. 

Treaba se poate schimba puțin prin octombrie, când platforma urmează să ejaculeze de pe serverele sale conținutul explicit de piersici și vinete, cu – bănuiesc eu – efecte minime asupra productivității maimuțelor care bat sonete la tastatură și efecte maxime asupra influencerilor care fac un ban cinstit din a decoji diverse fructe sau legume în fața camerei. 

Din punct de vedere statistic, există șanse mai mari de 50% ca într-o clasă de treizeci de copii, doi dintre ei să aibă aceeași zi de naștere. Din alt punct de vedere, tot statistic, sunt șanse de 100% ca aceasă informație să fie falsă, pentru că 1) suntem pe internet și nu poți avea încredere în nimic din ce găsești aici și b) din matematica de liceu nu-mi amintesc nimic în afara zâmbetului perfid al profesorului care-mi zicea mereu “omul optului” și care, ca să nu-mi strice media, s-a grăbit să-mi dea un șase imediat după ce am reușit cumva să iau un zece.

Statistica e uneori contraintuitivă, alteori ridicolă. De exemplu, de fiecare dată când zbor, avionul e plin în proporție de 95% de oameni care zboară pentru prima dată. Această aberație statistică e singura explicație plauzibilă a comportamentului celor 95%, pentru că altfel nu înțeleg de ce se ridică toți în picioare în secunda în care a aterizat avionul, de ce așteaptă deschiderea ușilor înghesuiți pe culoar, în loc să stea frumos pe șezuturile lor, sau de ce sunt atât de nemulțumiți că însoțitorii de zbor ai unei companii străine nu vorbesc limba română.

Dacă ar fi fost la al doilea sau al optulea zbor, oamenii ar fi știut că n-are rost să se grăbească să intre în avion, pentru că oricum pleacă toți deodată, cel mai probabil cu întârziere. Similar, nu are rost să te înghesui să ieși din avion, pentru că oricum mai e de așteptat la autobuzul care te duce la terminal (dacă e), la controlul pașapoartelor (dacă e), sau la preluarea bagajelor (dacă au mai ajuns). 

Nu înțeleg graba celor care merg prima dată cu avionul cu atât mai mult cu cât, în urmă cu câțiva ani, făceau același drum în trei zile, cu autocarul. Acum, la un zbor de trei ore, nu mai au răbdare nici cinci minute în plus și țâșnesc în picioare în timp ce încă se aplaudă aterizarea. Și de ce se grăbesc în asemenea hal să ajungă într-un oraș precum Bacău? Ce-i așa minunat în Bacău de trebuie să te faci că n-ai știut cum funcționează o coadă și te-ai băgat în față cu tot cu mătușa Viorica? Asta deși nu ai Priority Boarding și vocea din boxe tocmai asta a anunțat? O fi emoțiile primului zbor, asta trebuie să fie.

Și nu doar călătorii români îmi confirmă această teorie confirmată empiric. Zilele trecute, un zbor al companiei Tarom a aterizat la Munchen având la bord un pasager care prezentase la îmbarcare un test Covid pozitiv. Singura explicație a faptului că un om bolnav a putut urca în avion cu tot cu dovada că e bolnav e, din nou, una statistică: oamenii care l-au procesat erau la primul zbor. Sau la prima lectură a unui test Covid. Sau prima lectură punct.

Călătorii care au stat în jurul persoanei bolnave au fost reținuți și probabil urmează să fie puși în carantină. Pentru prima dată în istorie, după un zbor de două ore se produce o diferență de fus orar de două săptămâni.

Dacă românii zboară haotic, doar statistica e de vină. Asta rezultă din analiza mea, făcută atât la fața locului, cât și în spatele locului, mai precis al locului 32C, unde a stat o doamnă locvace și teribil de impacientă, care mi-a stat în cap imediat după aterizare și mi-a fost sursă de inspirație pentru acest text. 

Marja de eroare a studiului meu, exact ca în cazul unui sondaj IRES, e undeva pe la 200%. 

Sursa: stripes.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.