Banatul e fruncea, sau cel puțin așa îi place lui să creadă. Uneori e, alteori nu. În cazul prostitituției, însă, Banatul ocupă un loc fruntaș: Eleve racolate de proxeneti, la Timisoara, prin metoda “Loverboy”. În caz e implicat și DJ Gino Manzotti, un tip cu un aspect la fel de libidinos ca numele lui de scenă, care știa că amicul lui mai ‘prostea fete’, dar nu știa că erau și bani implicați în treaba asta. Bani mulți, unele partide ajungînd să coste 5.000 de unități de valută străină.
Fetele, cu varste cuprinse intre 15 si 17 ani, erau ademenite prin diverse metode: promisiunea obtinerii unor sume de bani, afisarea sentimentelor de iubire pe care le nutresc fata de persoana pe care incearca s-o atraga, crearea unui sentiment de importanta in raport cu celelalte persoane din jur. Acest aspect nu reprezenta un impediment pentru suspecti, intrucat ei exploatau la maxim naivitatea si vulnerabilitatea tinerelor care nu au implinit varsta majoratului si care erau usor de amagit cu privire la avantajele iluzorii pe care le-ar putea obtine din practicarea prostitutiei.
Tinerelelor li se exploatează naivitatea pentru că e al naibii de ușor. Influențate de filme cu adolescente care se sacrifică pentru vampiri, gîndind doar în umbre dominante de gri și lipsite de orice fel de îndrumare sexuală specializată, elevele, scuzați jocul de cuvinte nefericit, pun botul la vrăjeala interlopilor. Sînt forțate să facă sex pe bani pentru că sînt șantajate cu filmările unor momente în care în care ele credeau că fac sex din dragoste. Despre dragoste e greu să le predai, că nimeni nu știe nimic cert despre ea, dar la partea cu sexul se poate lucra. Iar abstinența nu funcționează, că sexualitatea nu-i un concurs de ‘cine-și ține cel mai mult respirația’.