Acum un an sau doi, poate trei, dar nu mai mult de cinci, în timp ce majoritatea dintre noi eram ocupați cu treburi importante, gen plătit rate la sticle de whisky sau făcut selfie-uri în baie, bărbile au devenit importante. Nu la fel de importante ca și creditele în franci elvețieni, dar destul de importante încît să stîrnească un nivel de interes mai mare decît decît o făcuseră înainte, interes care s-a reflectat în pictoriale, melodii de-ale lui Marius Moga și pagini de Facebook

Brusc și dintr-o dată, tipii cu bărbi stufoase au devenit interesanți din simplul motiv că le crește păr pe față. Wow! De parcă asta ar fi ceva special. Nu, crescutul de păr pe față nu-i ceva special sau deosebit, am văzut și femei care pot s-o facă.

Cosmetizarea pilozității corporale influentează prea puțin personalitatea, asta e fucking evident, dar e o chestie pe care nu o poți explica unui fotbalist ratat care-i convins că noua freză o să-i relanseze cariera. Sau, mai nou, hipsterilor. Barba non facit philosophum, dar facit subiect de articole cretine despre avantajele de care poate beneficia chiar și cel mai banal bărbos. Articole cretine precum acesta, care pare scris de o maimuță pe care cineva a bătut-o peste cap cu volumul ‘Comportamentul uman pentru începători’ și care ar fi excepțional de deprimant dacă n-ar include pepita asta de umor involuntar:

La momentul de față, articolul are peste 4.000 de like-uri. Bunul simț îmi spune că e imposibil din punct de vedere statistic ca toți acei oameni să fi dat like-uri la modul ironic, deci singurul gînd coerent pe care pot să-l încropesc acum e: “fută-mă Iisus, tare proști mai trebuie să fie oamenii ăștia”.

Mai în glumă, mai în bătaie de joc, așa cum se speculează aici, bărbile par să existe doar ca să compenseze pentru lipsa de personalitate sau șarm a purtătorului. La mine e fix invers, am un exces de personalitate pe motiv că nu-mi crește barba. Dar, sincer să fiu, nici nu-mi place să atrag atenția cu astfel de artificii superficiale. M-aș mîhni teribil să descopăr că niște floci faciali ar putea vreodată să mă facă mai interesant decît orice aș avea de zis (sau scris).

Nu cred că Hemingway a scris mai bine cînd avea barbă decît atunci cînd era proaspăt ras sau purta o simplă mustăcioară, ergo bărbile sînt complet irelevante. Chiar și așa, unii oameni au niște argumente bune în favoarea bărbilor.

Un exemplu de tip care ar fi complet anonim dacă și-ar tunde floacele de pe față

Și apropo de băiatul din poza de mai sus, mă încearcă un gînd: dacă singurul motiv pentru care te recunoaște lumea e barba aia șmecheră, cine e cu adevărat vedeta? Tu sau barba? Dacă pui barba aia pe altcineva, o să se observe diferența? Mă tem că oamenii ăștia sînt exact ca și majoritatea piticilor din Hobbitul – nu contează cine e dedesupt, important e să arate bine barba.
—–