Tocmai m-a podidit un sentiment straniu, acela că trebuie neapărat să mă mut în Moldova. Dar nu în Republică și nici în Vaslui sau împrejurimile sale, ci în dulcele tîrg al Ieșilor. Să vă spui și de ce.
Totul a început cu mutarea Elenei Băsescu Udrea în Roman, moment în care m-a pătruns un fior rece nu tocmai neplăcut cum c-ar fi chiar agreabil să mă întâlnesc cu doamna de fler a Romîniei pe casa scării sau în dreptul cutiilor poștale și să povestesc nonșalant cu dînsa despre fondul de rulment, găurile din acoperiș sau ce ne facem cu tinerii din ziua de azi, că tare nerespectuoși mai sînt.
Dar asta n-a fost destul, cu un orar încărcat și tocindu-și flecurile mai mult pe drumurile capitalei, tanti Nuți ar fi trecut rar pe la casa ei departe de casă așa că nu s-ar fi justificat transferul meu în Iași. Asta pînă azi, cînd dau din întîmplare peste afișul acesta prea minunat (poză stânga, unica din articol de fapt). Care m-a convins pe loc să mă mut la Iași, doar ca să-l am pe Gabriel Rădună deputat.
Într-o singură replică, domnul acesta scump și sufletist a incorporat tot ceea ce-mi doresc eu de la politicieni acum, dar și-n pururea și-n vecii vecilor, amin. Adică să se fure mai puțin. Poate chiar deloc, dar hai să nu ne haladim așa din prima. E un început grozav. El fură mai puțin ca precedenții, cel puțin așa promite și jură pe roșu și scuipă și-n sîn ca să vedeți că-i serios, iar cei care vin după, emulîndu-i rețeta de succes, vor fura mai puțin ca el. Și tot așa mai departe pînă cînd în Moldova copiilor copiilor noștri nu se va mai fura deloc.
Așa surpriză plăcută, v-o spun cu mîna pe inimă, n-am mai avut de mult, e ca un vis împlinit pentru mine. Să nu credeți că nu m-am ciupit de 2-3 ori pentru confirmare atunci cînd am dat peste declarația domnului Rădună, preluată de Adevărul:
Cine bagă un leu într-o campanie electorală, dacă va ajunge în funcţia râvnită, va dori înapoi de zece ori mai mult. Toţi candidaţii se prezintă oameni cinstiţi, dar realitatea este cu totul alta. Dacă aş spune că nu fur, nu aş fi crezut. Dacă aş spune că fur, aş trece drept un candidat neserios. De aceea, vă spun doar atât: Fur mai puţin ca ei!
Atîta sinceritate mai rar primești de la un politician, dom’le! Romînia, ca și Gotham, merită o clasă mai civilizată de infractori, unii cu mai mult bun simț sau măcar mai multă discreție, dacă nu chiar cumpătare. Se pare că schimbarea vine tocmai de la ecologiști, al căror logo, brăduțul odorizant, va aduce un aer nou în politica romînească. Membru al Partidului Ecologist, Gabriel este conștient de faptul că orice pădure are uscăturile ei, așa cum orice politician are un hoț în el. Nici măcar nu-și face iluzii că va putea stîrpi acea pornire haiducească de a prăda tot ce-i pică sub mînă specifică politicienilor, dar e încrezător că o va domoli puțin.
Iar părerea mea este că nici nu putem spera la mai mult de atît. Orice parlamentar care își ia angajamentul să-și tempereze puțin furtișagurile e ca o minune cerească la care avem privilegiul să asistăm plini de uimire.
Mai trebuie doar, odată ce va fi fost ales și pus în funcție, să ne spună exact ce și cum a furat mai puțin decît alții și parcă întrevăd o ecologizare a mediului politic romînesc, devenit al naibii de toxic în ultima vreme.
. . .
. .
.
