Poate că ai observat, poate că nu, dar marginile drumurilor de la noi sînt presărate cu tot felul de cruci care marcheză finalul tragic al vreunui sărman neatent. Chestie care mie mi se pare ușor sinistră, și asta nu pentru că e aiurea să-i trîntești omului o cruce și să nu-l îngropi sub ea, ci pentru că pe unele porțiuni de drum ai senzația că ai șofa printr-un cimitir. Plus că e foarte discriminatorie practica asta. Am să explic chiar acum de ce mi se pare că victimele accidentelor rutiere sunt pe nedrept favorizate (asta în comparație cu alte victime, pentru că pînă și moartea are grade de comparație).

Dacă ești o victimă a unui accident non-rutier, unul cel puțin la fel de tragic ca și izbirea unor copii pe trecerea de pietoni, ai zero șanse ca după tine să rămînă o cruce cu numele tău EXACT în locul accidentului. E clar, morții non-rutieri sunt vădit defavorizați, ceea ce nu mi se pare ok, eu fiind un adept al egalității. Moartea fiind egalizatorul suprem, nu-i corect ca unii oameni să fie favorizați print-un surplus de cruci. Cum ar fi dacă pentru toți morții ar răsări cruci exact în locul trecerii lor în neființă?

Ai murit tăcut în noapte după ce în urmă cu trei zile ai fost lovit peste cap cu o sticlă de un încordat pentru că ai pus de zeci de ori la rînd aceeași manea în bar? Tragica ta poveste n-o să poată să se concretizeze într-un monument al precauției muzicale care-i atenționeze pe alți melomani să nu exagereze cu dedicațiile așa cum se întîmplă în cazul accidentelor rutiere. Apropo, asta cu sticla și maneaua am văzut-o la știri, e pe bune.

În schimb, dacă toate aceste scenarii s-ar fi petrecut în spatele unui volan, altfel stătea treaba. Crucea mamii ei de discriminare!
. . .
  . .
    .