Mi s-a părut puțin mai mult decât penibilă întâlnirea lui Dragnea cu primarii de comune. În primul rând, pentru că toți primarii aveau câte-o bisectoare tricoloră oribilă petrecută peste pântece, ca niște umile participante la concursul Miss Fata de la Țară, ediția “Burtoși cu sau fără mustață”. Purtau banderola aia nenorocită ca și cum statutul lor de primari ar ține exclusiv de o cârpă colorată și nu de competențe. Spoiler: așa e. În majoritatea cazurilor, singura diferență dintre un primar de comună și un zilier care-i la două țuici distanță de-a ajunge la știrile de la 5 e textila aia penibilă. Că nu-i ca și cum i-ar fi confundat cineva cu primari suedezi sau austrieci dacă n-o aveau pe ei.
Ca la proba costumelor de baie, fiecare edil a trecut pe la sponsorul teleormănean să-i pupe mâna, sperând că va fi observat și că va prinde marele contract din care o să se căpătuiască și o să le arate el tuturor cunoscuților din sat că s-au înșelat amarnic când au râs de el pentru că silabisea cuvinte monosilabice în clasa a șaptea, ultima pe care a reușit s-o promoveze corect.
Apoi, a fost penibil pentru că Dragnea le-a promis primarilor – în văzul tuturor, aș adăuga – că va clarifica distincția dintre legalitate și oportunitate. În traducere, înseamnă că-i va lăsa să fure mai mult. Probabil ar fi fost prea evident să spună direct că, prin interpușii lui politici, va defini mai clar diferențele dintre tun și instrument de lansat proiectile explozive. Erau, totuși, camere de filmat prin preajmă.
În ultimul rând a fost penibil pentru că toți acei primari au trebuit să-l asculte pe Tăriceanu vorbind, ceea ce nu i-aș dori nici celui mai aprig dușman al meu. Tăriceanu e atât de prost încât nu poate convinge nici ecoul să-i răspundă la salut. Să-l asculți vorbind despre lege și corectitudine e ca și cum ai primi ponturi despre modestie de la Trăistariu. Pe patul lui și pe muzica lui. Penibil!
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
