Efectul Streisand, conform Wikipediei, e un fenomen ceva mai modern de “unde dai și unde crapă”. Cu ajutorul internetului, orice informație pe care cineva dorește mai nou s-o ascundă, s-o îngroape, s-o secretizeze sau s-o cenzureze în orice fel, se mediatizează automat, ca reacție adversă la tentativa de suprimare, și se răspîndește cu viteze de viral cu pisici.

Prin 2003, cînd Barbara Streisand a vrut să facă dispărută o poză cu viloiul ei, ce apăruse într-un studiu despre eroziunea zonei de coastă, poză ce fusese descărcată de un total de șase oameni (doi dintre ei erau avocații cîntăreței), l-a dat în judecată pe fotograf pentru violarea intimității. Ca urmare a procesului, site-ul cu poza respectivă a avut în luna următoare peste 400.000 de vizitatori noi.

Legea defăimării, băi Dragneo, va funcționa la fel. De acum încolo, cuvîntul defăimare va fi urmat de un inevitabil “Muie, Dragea”, mai șoptit sau mai scuipat, depinde de persoana care te pomenește. Eventual de un “Muie, PSD”, mai generalist. Pentru că, corupt dovedit ce ești, mînca-ți-aș musteața aia sexi a ta, te-ai haladit ca prostul cu legea asta. E inutilă, că oricum internetul e spațiu public și nu poți calomnia ce și cum vrei. Sînt destule organisme care să apere drepturile homosexualilor, handicapaților, copiilor, romilor, etc. Ajungea să le sprijini pe alea, comunist de carton ce ești tu, care nu vrei să fii pus într-o situație de inferioritate pe temeiul apartenenței la mafia pesedistă.

Adică cum, nu mai putem să-i desconsiderăm pe comuniști? Nu mai putem să-i înjurăm pe bogații cu averi nejustificate? Nu mai putem da mui metaforice politicienilor cînd adoptă legi numai ca să-și acopere furtișagurile și incompetența? Nu mai putem să-i dorim moartea lui Iliescu, care-i mai bătrîn ca nisipul și mai mînjit cu sînge decît podeaua unui abator? Nu mai putem să le dorim cancer parlamentarilor ce-au distrus sistematic țara, furînd ca orbeții doar ca să aibă bani de futut ceva mai tînăr decît scîrbele lor de neveste?

Nu? Ok. Dar în acest caz să nu te prind că mai rîzi de Cernea că ține cu delfinii. Să nu te mai prind că cumperi voturi cu un litru de ulei și-o făină, pentru că asta e defăimare a săracilor, cărora le jignești grupul social, cumpărîndu-i ieftin. De-acum încolo, fiecare vot costă 100.000 de lei.

Liviu Dragnea, cerînd un șervețel cu care să se șteargă la gură după toată muia, metaforică desigur, pe care-a luat-o în ultimele zile

—–