delfin penetrînd ceafa altui delfin – dramatizare

Întotdeauna a existat un consens cu privire la intelectul superior al acestor maiestuoase mamifere, delfinii au fost mereu un fel de intelectuali tăcuți ai oceanelor. Acesta era susținut ferm și de modul ușor de dresare al lor, dar și de faptul că s-au remarcat de multe ori prin fapte de vitejie maritimă cu care doar puțini oameni se pot lăuda. Investigațiile biologilor la nivel anatomic au confirmat faptul că delfinii au un creier foarte dezvoltat pentru ceea ce mulți consideră a fi un pește (nu-i pește! e mamifer!) ba chiar s-a descoperit că delfinii utilizează procese cognitive abstracte precum conștiența de sine (adică se recunosc în oglindă, ceea ce nu multe animale știu face). Ah, și au și un limbaj propriu pe care doar ei îl înțeleg, ca adolescenții.
Unii delfini au profitat de IQ-ul lor peste medie și au devenit staruri de cinema, precum Flipper sau delfinul acela care vorbea în SeaQuest, alții, mai fraieri, au ajuns prin conservele cu carne de ton sau sub formă de sushi. Dar este realmente evident că, indiferent de situația lor, delfinii sunt creaturi inteligente, spuma regnului animal, incredibil ba chiar îngrijorător de asemănători omului.

Și niciodată nu mi-a fost asta mai evident decît atunci cînd am aflat că delfinii obișnuiesc uneori să-și penetreze unul altuia orificiile respiratorii (mersi Ricky Gervais pentru încă o informație inutilă și perturbantă!).  Deci, delfinii se f*t la cap unul pe celălalt, la propriu. Dacă asta nu-i cea mai umană trăsătură ever atunci nu mai știu ce să zic – dorința de a-ți introduce penisul în orice gaură disponibilă este definitorie masculului de homo sapiens, fiind probabil înscrisă direct în ADN-ul acestuia. Sincer, să aflu așa că pînă și delfinii sunt niște libidinoși incurabili mi-a cam dat pe spate întreg sistemul de valori.

deși nu s-ar zice, pentru delfinul de jos situația nu e tocmai roz

Și e puțin deprimant să îți închipui că aceste minunate creaturi imită atît de aproape comportamentul uman încît sunt doar la 2 pași (sau 2 mișcări de întotătoare) distanță de a ucide alte animale doar de amorul artei, ca Țiriac. Perversitatea tipic umană, dorința de a-ți umili semenii pe cale sexuală, de a-i reduce la obiecte al căror singur scop este cel erotic, denotă o inteligență net superioară aceleia pe care le-o atribuiam eu pînă acum.

Sătui de monotonia sexului convențional, cel clasic oral fiind exclus din ecuație pe bază de foarte mulți dinți mici și ascuțiți, delfinii recurg (deși nu există dovezi clare, gen poze sau filme) la acest act incredibil de a le invada cu ștromeleagul orificiul respirator al semenilor. Asta ca să vedeți că pînă la urmă sexul este o activitate cerebrală.

Și dacă tot nu există nici un fel de dovadă concretă că delfinii fac asemenea obrăznicii, și toate acestea sunt numai speculații, cine naiba sunt zoofilii aceia inventivi care-și imaginează scenarii în care delfinii se profanează reciproc sau se masturbează singuri în liniștea recifului de corali? Jacques Cousteau se răsucește în mormînt, pun pariu.
. . .
. .
.