Deci, de ce s-ar bate Superman cu Batman? Doar pentru că liliacul din Gotham face pe justițiarul și exagerează puțin cu brandingul? Nu cred. Că și Supi face același lucru. Diferența e doar una de stil, fondul e același: lupta de partea binelui.

Deci, de ce să-l caftească Superman pe Cavalerul Întunecat? Că Lex Luthor a luat-o prizonieră pe mă-sa? La fel de puțin probabil. În Man of Steel, Clark îl lasă pe tac-su să fie purtat către neființă de o tornadă doar ca să nu-și expună superputerile publicului. Să înțeleg că acum i-ar rupe capul unui alt justițiar doar ca s-o salveze pe Martha? Nu mi se pare că motivația lui stă în picioare. Kryptonianul ăsta adoptat de fermieri cinstiți a demonstrat de mai multe că ori că e în stare să se sacrifice pentru umanitate, deci e lesne de închipuit că ar sacrifica-o și pe mă-sa de dragul corectitudinii, justiției și adevărului. 

Conflictul către care face aluzie titlul e artificial și șubred. Da, înțeleg logica lui Bruce Wayne. A fost excelent ilustrată în doar cîteva cadre. Bruce e supărat că un zeu extraterestru i-a nivelat clădirea plină de prieteni și angajați doar uitîndu-se la ea. Bruce e bătrîn, e la capătul răbdărilor, nu mai are răbdare.

Dar personajul lui Superman e abordat prost. Cum pelerina mea de ploie poate Superman să permită circulația unor zvonuri cum că ar fi în stare că omoare oameni? Lucrează la un fucking ziar. Așa cum Peter Parker face poze exclusive lui Spider-Man, Clark ar putea avea săptămînal interviuri în care Superman să explice că nu vrea decît să-i ajute pe oameni. La naiba! Ar putea să-și facă un nenorocit de vlog. Sau să pună clipuri direct pe Facebook. Și să ne explice de ce e alergic la bucăți din planeta maternă.

Și Superman e super rapid, poate chiar mai rapid decît Flash. În mai puțin de-o secundă l-ar fi putut imobiliza pe Dark Iron Man destul cît să-i spună că-i prost și că Lex Luthor e pus pe șotii și că ar fi mult mai bine să se alieze, măcar de dragul unei francize care se chinuie să ajungă din urmă filmele Marvel (n-au nici o șansă). Ca să nu mai zic nimic de felul leneș și forțat în care a fost prezentată Liga Justiției (powerpoint în care meta-umanii super-secreți aveau pînă și logo-ul stabilit). 

La fel ca textul ăsta, filmul e dezlînat. Prea mult stil și prea puțină substanță. Prea multe slow-motion-uri pe muzică epică și prea puțină povesteală. Prea puțin Batman și prea multă Lois Lane (aia care aruncă sulița verde într-o baltă și apoi se chinuie s-o scoată de acolo deși nu știe de existența lui Doomsday). Prea joker-esc Lex Luthorul și prea fantastic actul trei, cel care umple de CGI ecranul (asta după ce prima jumate a filmului a părut mai degrabă film cu spioni).

Prea-prea. Asta vreau să zic. Unele părți sînt excepționale (Alfred, Batman, cadrele care omagiază banda desenată, bătaia dintre cei doi băieți buni, bătaia lui Batman cu tipii răi). Altele sînt excepțional de proaste (Batman mitraliind oameni, faptul că mare parte din film e doar un trailer pentru următoarele filme, bătaia cu Doomsday, faptul că se conturează echipa Justice League dar amenținarea viitoare e sugerată extrem de subtil [Darkseid?], faptul că iar s-au încăierat niște super-i și au provocat mai multă distrugere decît zeci de bome atomice).

Filmul oscilează între extreme. Jonglează cu prea multe idei. E o mînă întinsă care spune prea multe povești, însă niciuna din ele nu primește atenția cuvenită. Vrea prea multe de la el și se ia prea în serios. Poate că-s încă influențat de Deadpool, nu știu. Pe de altă parte, e doar un desen animat cu oameni, nu-i genul de chestie despre care să vorbești atît de mult și atît de serios.

—–