De ce e întotdeauna un “clan” de interlopi?

Orice grup de infractori mai mare decât cel care a încercat să-i vină de hac lui Kevin McAllister e numit în presă “clan”. Indiferent de mărimea lui. Consider asta o mare scăpare jurnalistică. Informațiile trebuie transmise clar și concis, fără a recurge la clișee, oricât de convenabile ar fi acestea.

Statistic, grupările de crimă organizată nu pot fi toate organizate în “clanuri”. Unele trebuie să fie și triburi de infractori, dacă sunt mai restrânse. Ginte de infractori. Haite de infractori, dacă acțiunile lor își găsesc paralele în lumea animală. E posibil, cu ajutorul unor figuri de conducere convingătoare, să se imagineze chiar și un sindicat al infractorilor. Familiile cu o lungă tradiție în activități ilicite, una care se întinde pe mai multe generații, ca nepotismul în politică, ar putea fi numite dinastii de infractori.

Totuși, e vorba de grupări de “crimă organizată” și mi se pare lipsit de viziune să existe o singură formă de organizare a acesteia – clanul. N-am pretenții absurde. Știu că e greu să faci performanță în domeniu și să ajungi la nivelul unei mafii de interlopi sau al unei yakuze de interlopi, dar se poate spera măcar la un club de infractori, similar cluburilor de gentlemeni din Marea Britanie, dar în sens opus.

Foto: deviantart.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.