Se spune că atunci când faci parte dintr-un grup de oameni care este urmărit de o fiară sălbatică, de exemplu un leu, un elefant turbat sau Oana Zăvoranu, nu trebuie să fii cel mai rapid dintre toți, trebuie doar să fii mai rapid decât unul singur, ultimul. Cam acesta este avantajul comparativ explicat pe înțelesul publicului OTV, adevărul fiind, ca și în Dosarele X, dincolo de noi. 

Expresia vine de fapt din economie și se leagă de situațiile în care o țară sau o firmă poate produce un bun sau serviciu mai ieftin decât cuncurența. În cazul nostru, adică pe piața consumatorilor de frumos, înseamnă că vei arăta infinit mai bine, mai sexi, mai atrăgător, mai frecventabil (ca să nu zic iubibil) atunci când alături de tine stă o persoană care pare că, metaforic vorbind, a căzut dintr-un copac al urâțeniei și a lovit fiecare creangă în drumul ei spre sol. De unde și expresia „urât cu crengi”, expresie care, mai nou, a inspirat chiar și o serie vestimentară prezentată pe podiumul festivalului Topman din Londra de anul acesta (vezi poza). 

Ești scund? Caută pe cineva mai scund ca tine și stai pe lângă el. Vei părea un adevărat Ghiță Mureșanu, varianta demo. Ești anost și nu ai nimic interesant de spus, nici o replică vag isteață cu care să contribui la conversație? Găsește-ți pe cineva și mai insipid și mai retard retras decât tine și ține-l aproape. În cel mai scurt timp vei părea cel mai sclipitor și mai carismatic om din încăpere. Sufletul petrecerii, ce mai… Ești frumoasă și doar atât, nu ai nici o altă caracteristică pozitivă și ți s-a șubrezit încrederea în propriul aspect fizic? Caută-ți repede o oengistă supraponderală cu o mustață de adolescent rromani și împrietenește-te cu ea. Oricât de rea ți-ar fi fost ziua, te va trece instant un val de ușurare când noua ta amică îți va povesti, transpirând abundent pe buza de sus, cum și-a luat încă o pisică de ciudă că n-a vrut colegul să se culce cu ea, chiar dacă era beat pulbere și ea ar fi plătit oricât.

Explicația profundă – compensația kharmică 

Undeva în străfundurile suflețelului lor, adânc de tot, acolo unde sălășluiesc toate complexele și complicațiile freudiene, frumusețile acestea angelice resimt un puternic sentiment de vină pentru faptul că sunt atât de privilegiate din punctul de vedere al exteriorului. Probabil că nici nu sunt conștiente de asta, dar așa e. Vă spun eu din experiența a foarte multe filme văzute și cărți citite (lipsa unei vieți sociale mi-a eliberat enorm agenda pentru a-mi dezvolta aceste hobby-uri). Le pare rău că sunt frumoase și vor să dea mai departe binele care le-a căzut în brațe atunci când s-au născut.

Prietenia lor cu celelalte fete, cele din capătul opus al spectrului estetic, ca să folosesc un eufemism, nu este decât un fel de penitență involuntară, un hidos drum al crucii, o căință subconștient asumată pentru faptul că au fost hărăzite cu un fizic desăvârșit. Asta chiar dacă, la nivel intelectual, să zicem că n-ar satisface un zombi mâncător de creiere nici pe-o măsea.

Concluzie

Prima regulă a șahului spune că nu înveți decât jucând cu un adversar mai bun ca tine. Dar viața nu e un joc de șah. Pentru că în viață au succes toți fraierii. Așa că prima regulă pentru a te simți mai bine vizavi de propria persoană este să-ți găsești prieteni mai urâți ca tine. Pentru asta i-a făcut Dumnezeu sluți, ca să te facă pe tine să arăți mai bine, prin comparație.

. . .

. .

.