Un popor care nu-și cunoaște istoria este condamnat să repete clasa, dar numai dacă rămâne corigent la încă două materii.

Românii au o istorie bogată, plină până la refuz de fapte de vitejie, conducători neînfricați, bătălii spectaculoase, mici trădări, ocupație străină, mari trădări, autosabotaj, Voroneț, comunism și răscoale țărănești. Din păcate, se știu foarte puține despre perioada dacică, cea care a pus bazele existenței noastre milenare.

Există destule izvoare istorice nescrise, precum și unele scrise pe care le poți cumpăra din tonomatele de cărți din gară, despre dacii liberi. Pe toate celelalte izvoare s-au construit între timp microhidrocentrale.

Dacii erau cei mai viteji și mai bine îmbrăcați dintre traci, cu căciulița aia super fashion pe care o purtau cu 2.000 de ani înainte să fie cool, și știau totul despre tot. Mai puțin să scrie și să citească.

Din motive care nu sunt încă evidente – pentru că cineva nu dorește să știm mai multe -, nu se cunoaște aproape nimic despre dacii ocupați, cei care chiar aveau chestii de făcut în perioada aceea. Dacă dacii liberi își petreceau întreaga zi fiind liberi, ceilalți probabil aveau super multe de rezolvat și nu își mai vedeau pileus-ul de treabă.

Au fost sau nu implicați în săparea tunelurilor de sub Bucegi? Au participat la războaiele cu romanii? Au plâns când s-au incendiat viile sau nu, pentru că oricum nu aveau timp să socializeze, ei fiind megaprinși cu proiecte? Nu știm. Adevărul ne este ascuns de forțe oculte, ale căror interese depind direct de ignoranța noastră.

Pe de altă parte, unii istorici postulează că dacii ocupați erau atât de ocupați încât efectiv nu au avut timp să lase urme ale trecerii lor prin istorie. Dar cine îi plătește pe acești istorici să spună asta?