În cartea Acasă: O istorie a vieții private (Polirom, 2012, scrisă cu î din i așa cum îmi place mie), Bill Bryson povestește o cîrcă de chestii fascinante despre o cîrcă de subiecte fascinante, majoritatea avînd o legătură sau alta sau deloc cu locuințele oamenilor.

Citiți cartea, merită. Sau nu o citiți, ce-mi pasă mie.

Am postat din ea cîteva pasaje mai vrednice de share pe pagina mea de Facebook și probabil o să mai postez, că nu strică puțină informație amuzantă printre maldărele de selfie-uri de la nunți și gif-uri cu pisici care inundă orice wall. Una dintre ele m-a făcut să realizez că există plagiatori mai penibili decît Ponta, lucru pe care nu-l credeam posibil. E din capitolul despre bucătărie și vorbește despre cea de-a doua carte de bucate din istoria englezilor, apărută pe la 1850 și scrisă de Isabella Beeton. Iată pasajul cu pricina:

În Book of Household Management, aproape totul sugerează că a fost făcută neglijent și în grabă. Rețetele erau în majoritate primite de la cititori, iar aproape tot restul plagiat. Doamna Beeton a furat cu neobrăzare din cele mai evidente și depistabile surse. Pasaje întregi sînt extrase cuvînt cu cuvînt din autobiografia lui Florence Nightingale. Altele sînt luate direct de la Eliza Acton. În mod remarcabil, doamna Beeton nici măcar nu s-a obosit să adapteze genul, astfel că una sau două din povestirile ei sînt relatate pe o voce care, în mod deconcertant și uimitor, nu poate fi decît masculină. (pag.71, jos de tot)

Nu-i așa că vi-l imaginați și pe Ponta fiind atît de “neglijent” în redactarea unei lucrări științifice? Mai ales într-o epocă în care nu există internet și informația se propagă cu viteza cu care leagă Iohannis cuvintele. Ponta pare genul de om care, cînd era copil, nu primea nimic de la Moș Crăciun pentru că scrisorile lui către Moș erau copiate de la un coleg de bancă și Moșul sărea peste ele, avînd impresia că le citise deja.

Singura diferență e că, după ce a fost descoperit plagiatul, femeii nu i s-a retras titlul de gospodină. Nici nu avea cum, femeia era o cretină absolută într-ale bucătăritului. Pentru că de-asta:

Fructele de mango, spune ea, le plac doar “celor ce nu au prejudecăți împotriva terebentinei”. Găsea homarii “mai degrabă indigești” și “nu atît de nutritivi pe cît se presupune că ar fi”. Usturoiul era “respingător”. Cartofii erau “suspecți; mulți dintre ei au efecte narcotice și mulți sînt dăunători”.  (pag.71, puțin mai sus)

—–