-Bună ziua, mă numesc Serviciu Clientelescu și vă sun din partea companiei (nu dau numele dar rimează Șmodafone).
-Daaaa…?
-În primul rînd aș vrea să vă mulțumesc pentru că sînteți un client foarte fidel și pentru că faceți parte din cea mai tare gașcă de telefonie mobilă (ceva ceva bullshit de genul acesta, deja rîdeam pe interior și nu eram atent)
-Da, mulțumesc. Despre ce e vorba?
-Păi am văzut că luna asta ați avut cost suplimentar (n.m. 14 eurocenți!) și aș vrea să văd cum vă pot ajuta să beneficiați de un abonament mai avantajos pentru d-voastră.
-Mulțumesc, dar să știți că nu e nevoie. Sunt foarte mulțumit cu al doilea cel mai ieftin abonament disponibil.
-[3 sec. pauză] Cum adică al doilea cel mai ieftin?
-Păi n-am vrut să aleg primul cel mai ieftin, ca să nu par sărac.
-[5 sec. pauză] Am înțeles… Și nu credeți că ar fi mai bine pentru dumneavoastră dacă … (aici îl întrerup)
-În primul rând n-am foarte timp de povești acum pentru că sunt la serviciu. În al doilea, chiar dacă aș dori să schimb ceva (puțin probabil) aș prefera să merg la unul din magazinele voastre și să tratez cu o domnișoară drăguță care să încerce să mă încarce cu smartphoane și extraopțiuni. Așa că vă mulțumesc pentru amabilitate și vă doresc o zi bună.

Am închis, mulțumit de mine însumi. Măcar i-am dat omului un subiect de discuție cu colegii atunci cînd își ia pauza regulamentară de 10 min. la 8 ore. O să rîdă și o să se simtă superiori gîndindu-se că-i plină lumea de oameni săraci și necăjiți, care nici măcar un abonament cu internet nu-și permit.
. . .
. .
.