Atenție! Post cu conținut ce poate fi interpretat drept blasfemios de cei slabi cu duhul. Așadar, persoanele slabe de înger sînt rugate să se abțină de la citirea lui. Să nu ziceți că nu v-am zis.

Nebănuite sînt căile Domnului, dar și mai nebănuite sînt căile prin care Acesta alege să pătrundă în unii oameni. Conform unui pastor kenyan, pentru ca Iisus H. Cristos să poată să pătrundă mai bine în trupșoarele cărnoase ale enoriașelor sale, acestea trebuie să intre la modul commando în casa Domnului. Adică să-și transforme lenjeria intimă într-una ceva mai distantă, ca să folosesc gluma unui prieten. Adică să intre-n biserică sans chiloței și sans sutien. În principiu, sans orice articol de înveșmîntat părțile așa-zis rușioase.

Poza n-are legătură cu știrea, dar la sînii ăia nici nu îți mai trebuie justificare pentru nimic

Nu prea știu ce să zic în privința asta, dar parcă mi-aș dori ca Iisus să se hotărască odată asupra etichetei vestimentare potrivite rugăciunii. Adică ori cu broboada-n cap și fusta pînă-n pămînt, ori cu minijup și acces neîngrădit către “poarta raiului”.

Și-l înțeleg pe Fiul Atotputernicului. Dacă e să pătrunzi o creolă evlavioasă, acela e cel mai bun loc pentru a te insinua în sufletul ei. Unul din mai multe. Dar nu credeam că Duhul Sfînt (care cumva e sinonim cu ceilalți doi) se împiedică într-un strat subțirel de bumbac. Sau supraelastic. Sau mătase. Mă gîndesc că negruțele respective ar putea avea oarișce aversiune față de bumbac.

Pe de altă parte, nu-l înțeleg. N-ar trebui să aibă EL treabă cu părțile fătătoare ale femeilor. Chiar dacă numai trece prin zonă pentru a ajunge într-un loc mai bun (puțin probabil să existe așa ceva!). Vorba unui alt prieten, Adi Cucu: Iisus e singurul bărbat care a rupt himenul din partea cealaltă.

Dar să revenim la subiect. Pastorul Njohi susține că în momentul intrării în “sufrageria Domnului”, cum îmi place mie să numesc Sfînta Biserică, oamenii trebuie să fie liberi în trup și în spirit. Și pentru că spiritul e ceva imaterial și greu de manipulat, pastorul nostru s-a concentrat asupra trupului. Și s-a concentrat atît de tare încît n-a văzut decît o părticică mică, o fîșie rozalie practic. Pe unde să intre smerenia. Cu sau fără protecție.

Altceva nu mai pot să zic decît: Doamne Ajută!
. . .
  . .
    .