Comparația vine ca urmare a unei scurte observații făcute într-o seară în legătură cu metehnele înalt-și-mult-prea-fericiților conducători ai Bisericii din România. Spunea cineva că preoții nu călătoresc niciodată singuri, ci merg în cârduri compacte, la care eu am făcut completarea că circulă doar cu anturajul, ca și rapperii.
Am râs înfundat la propriu-mi spiritism, trecând peste genialitatea descoperirii, doar ca să revin la ea câteva zile mai târziu și să o îmbunătățesc considerabil.
Începem de la ținută, ca niște superficiali care se agață în primul rând de lucrurile de suprafață chiar și într-un domeniu care ar trebui să pună accent mai abitir pe trăirea sufletească. De la creștetu-ncoronat până la lanțul aurat, n-ai cum să nu observi similitudinile din poza de mai jos. Bling-bling-ul este nelipsit fie că sfințești că o clădire sau că ridici casa în picioare pe ritmuri de rap sau hip-hop, iar cuvântul high se traduce în limba română prin înalt, uneori prea înalt sau chiar prea fericit.
 |
| Două exemple bune de împăunare auriferă |
Deplasarea în spațiu copiază stilul turmei în care s-a imprimat certitudinea instinctuală că siguranța sporește atunci când crește numărul membrilor. Discovery Channel likes this. Fie că-i zici gașcă, fie că-i zici sobor, anturaj, ceată sau stol de lilieci, pe scenă sau în jurul gropii, în altar sau în club, în haine largi ce abordează o cromatică predominant închisă, rece, cacofonia creată de mormăiala înfundată și simultană a membrilor trupei are șanse mici să fie înțeleasă.
Fiecare din cele două mulțimi și-a dezvoltat un jargon propriu la care doar cei inițiați sau cei cu adevărat împătimiți au acces și fiecare grup crede despre el că este cel mai bun lucru care se putea întâmpla rapului/hip-hop-ului/omenirii îndobitocite care are nevoie de salvare spirituală.
Dacă despre poze se spune că ar face cât o mie de cuvinte, înseamnă că imaginile de mai jos prezintă o litanie întreagă dedicată lăcomiei. Singura diferență dintre cele două categorii ar consta în faptul că rapperii, de cele mai multe ori, fac exact cea ce spun și nu-și elogiază modestia și umilința propovăduind simplitatea și curățenia sufletească, dovedind empiric exact contrariul. Drept e că nu toți rapperi sunt atât de duri precum o susțin în propriile versuri, dar în mare parte sunt sinceri și consecvenți stilului abordat. În schimb, fățărnicia sfintelor moci bisericești vine în contradicție cu întreaga esență promovată de valorile creștinești.
 |
|
Parcă aud un veritabil cor madrigal de suspine pigmentat de sunetul inimilor roase de invidie când mă uit la poza în care cavalerii credinței urmăresc admirativ bidiviul metalic prin care-și lăfăie sutana patriarhul, plescăind pofticios și căutând moduri prin care să siluiască mai intens cutia milei. Sutele de cai putere l-ar face să se ascundă rușinat chiar și pe măgarul care l-a purtat pe Iisus în cetatea Ierusalimului. Pe lângă prelații de azi, Iisus era un desculț, la propriu.
Cea din urmă, dar probabil nu ultima dintre asemănările dintre tagma preoțească și cea a rapperilor (sau hip-hop-erilor) constă în masele umane pe care sunt în stare să le coaguleze. Din nou, diferențele fac tot deliciul. Unii sunt robi, ceilalți sunt fani, unii se adună dintr-un sentiment prost înțeles al obligației, alții din plăcere, unii sunt umili și țin capul plecat, ceilalți sunt bucuroși și țin mâinile în aer.
Acestea fiind spuse și ținând cont de următoarele:
-foarte rar se întâmpla ca rapperii să vină să-mi ceară bani să-și construiască ei studiouri aurite în care să profeseze;
-nici un rapper nu a susținut că dacă ești fanul altui rapper ajungi în iad unde vei fi chinuit pentru eternitate;
-nici un rapper nu a impus fanilor ca la concertul lor să fie utilizate un singur fel brichete/ lanterne/ bețe colorate aprobate de ei și întâmplător produse tot de ei, înspre potențarea sfântului profit;
eu pot spune că rap-ul / hip-hop-ul ar putea fi o religie mult mai prietenoasă decât ceea ce se găsește la moment dat pe piața spirituală din România.
